Cum am ajuns o victimă a buticarilor

Guvernul a decis scăderea cotei de TVA la produse alimentare de la 1 Iunie. Dacă e o măsură bună sau o măsură rea încă se dezbate – a trecut doar o săptămînă. E cu siguranță însă prilej de indignare proletară pentru mințile otrăvite de comunism sau, mai nou, de propaganda găunoasă a clasei politice actuale.

După ce au lăsat din colimator supermarketurile pentru închipuite creșteri de preț anterior scăderii cotei de TVA, tagma proletară a început de săptămîna trecută să înfiereze micii comercianți – buticari, tarabagii etc. – că marchează cîștigul nemodificînd prețul de vînzare corespunzător modificării taxei pe valoarea adăugată.

Care e problema? Într-o economie liberă, bazată pe concurență și eficiență economică, comerciantul este liber să vîndă la ce preț dorește fără să fie obligat să-l justifice. Cu cît are cîștig mai mare, cu atît plătește impozit mai mare. Dacă prețul cerut de comerciant e prea ridicat (prin comparație cu alți comercianți, desigur), va rămîne fără cumpărători care vor căuta oferte mai avantajoase. Problema e că a cere socoteală unui comerciant sau a-l certa cu privire la prețul său e o încălcare a dreptului de proprietate, iar asta e apucătură specifică socialismului, comunismului și fascismului.

Acuma proletarii indignații pot fi împățiți în cîteva categorii:

  • cei născuți, crescuți și otrăviți în perioada comunistă, care nu mai au șanse să înțeleagă și să se adapteze într-o societate liberă;
  • cei tineri, cum este autorul articolului „De ce trebuie să trăiască chioșcurile de parter din banii mei…”; cu bunăvoință și răbdare, aceștia au o șansă să înțeleagă coordonatele pe care funcționează o economie liberă și chiar să se adapteze la ea;
  • demagogii, categorie populată în principal cu politicieni, lideri de sindicat, funcționari publici cu posturi călduțe și oengiști de respirație socialistă; ăștia nu fac decît să speculeze un context pentru a-și face reclamă, pentru a-și crește notorietatea și influența asupra unui număr cît mai mare de oameni; ăștia din urmă sînt masa de manevră necesară pentru legitimizarea potlogăriilor ălora pomeniți mai înainte (adevăratele victime). Un exemplu este fostul președinte pedelist (da, da, de la pdl!) al anaf, parlamentar european și profesor la ASE, care cîntă prohodul TVA -ului de 24%, cu același argument că operatorii economici vor marca cîștigul în dauna consumatorilor și a statului.

Pentru cei care mai au o șansă, înainte să mai deschidă gura, poate ar fi înțelept să ia în considerare cîteva chestii. De exemplu faptul că mulți dintre buticarii incriminați nu sînt înregistrați ca plătitori de TVA, pentru că cifra lor de afaceri anuală nu îi califică pentru așa ceva. Antreprenorii ăștia nu au cum să reducă prețurile pentru mărfurile pe care le au în stoc odată cu reducerea cotei de TVA, decît, eventual, pe seama adaosului comercial. O altă chestie asupra căreia ar merita reflectat este efectul de penurie indus atunci cînd statul se implică în controlul prețurilor. S-a văzut la noi în anii ”80 și se vede acum în Venezuela: Mercurialul sau cum să înfometezi o națiune. Statul trebuie doar să introducă cît mai puține piedici producătorilor și comercianților, pentru că numai abundența conduce la scăderea naturală a prețurilor.

Iar în final, pentru autorul articolului din Ziarul financiar, pe lîngă nesfîrșita naivitate cu care se victimizează (în fond, nu-l obligă nimeni să cumpere de unde nu-i convine), încălcarea proprietății pe care o săvîrșește cu impunitate e similară cu cea ipotetică în care eu l-aș înfiera pentru taxa pe care publicația la care colaborează o cere pentru accesul la unele dintre articolele sale pe internet din secțiunea Corporate. Păi ce fel de democrație e asta ?!

P.S. Dacă nu-i convine să ia de la buticul de la parter, să se urce în mașină, să se ducă la supermarket și să-și care de acolo baxul de apă. S-ar putea ca diferența de cîțiva lei să nu merite, dar merită să lupți pentru principii, nu?

TVA – angoasa noastră cea de toate zilele

Conspirația comercianților este desăvîrșită: „o treime din prețul plătit pentru mâncare va rămâne la retaileri și după 1 Iunie” și „retailerii, acuzați că au crescut prețurile înainte de creșterea TVA”.

Cu alte cuvinte, presa oficială ne informează că reducerea TVA de la 24% la 9% începînd cu 1 Iunie 2015 nu se va transforma în avantaj pentru consumatorii finali, ci în profit pentru comercianți. Articolele și reportajele pe acest subiect sînt puternic îmbibate de retorica socialistă a anilor ”70 și ”80, cînd penuria generalizată din magazine era pusă pe seama îmbuibaților care cumpărau cîte 3 kilograme de zahăr (cînd aveau noroc și găseau), în loc să cumpere doar 1 kilogram, să ajungă la toată lumea. Așa s-a ajuns la introducerea cartelelor pentru alimente. Credeam că după 25 de ani de la căderea lui Pelticle oamenii s-au săturat de stilul ziarului Scînteia, dar se vede că m-am înșelat.

IICCR_W086_Scanteia_19620428

O abordare normală am găsit în articolul De ce se scumpesc produsele în hipemarketuri înainte de scăderea TVA. Articolul subliniază că efectul în economie al reducerii TVA este diferit de efectul contabil al acesteia, avînd legătură cu cererea și cu oferta, cu înclinația mai pronunțată spre consum decît spre economisire a consumatorilor, cu anticiparea agenților economici legată de creșterea cererii și lupta acestora pentru o cotă cît mai mare din piață. Ce omite articolul, după părerea mea, este aspectul concurenței dintre agenții economici din sectorul alimentar, factor care va limita într-o măsură semnificativă efectul creșterii prețurilor ca rezultat al creșterii cererii. Rezultatul ar putea fi creșterea sensibilă a consumului de bunuri și servicii (creșterea puterii de cumpărare) și schimbarea sensibilă a structurii consumului (produse alimentare & nealimentare / servicii).

Între timp parlamentarii noștri lucrează: caută prețul corect în hipermarketuri. Nu contează că sînt incompetenți, ci doar populismul ieftin – singura virtute pe care este clădită cariera lor politică. Însă trebuie să se știe că acest nevinovat populism poate duce la catastrofe umanitare precum cea actuală din Venezuela (sau cea din România anilor ”80). Și acolo politicienii au vrut să limiteze prețurile și au amendat comercianții. Rezultatul? Foamete.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sursa: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Escasez_en_Venezuela,_Central_Madeirense_8.JPG

Opinia mea este că efectul benefic major al reducerii TVA va fi indirect, prin scăderea presiunii fiscale asupra producătorilor, importatorilor și comercianților, prin reducerea fraudelor din returnări ilegale de TVA (nu prea mai rentează), prin reducerea concurenței neloiale prin evaziune fiscală și prin impulsionarea concurenței. În aceste condiții ne putem aștepta ca prețurile alimentelor să scadă cu mai mult de 12% cît este diferența contabilă în urma modificării cotei de TVA.

Nu ne rămîne decît speranța că politicienii vor înțelege lipsa de legitimitate a intervenției lor în treaba comercianților (sau că vor eșua s-o facă) și că vom avea un an agricol bun.

Antreprenoriat – ce nu se arată la televizor (2)

Despre fiscalitate și protecție socială

În articolul precedent scriam despre realitățile frecvent trecute cu vederea legate de eficiența economică a unei afaceri.

În acest articol, voi scrie cîteva cuvinte despre fiscalitate și protecția socială impusă de stat, în context antreprenorial. Voi merge în continuare pe același exemplu al afacerii cu fotografii din postarea anterioară. Nu voi respecta rigorile legii contabilității, ci voi face o abordare simplificată, adecvată oricărei persoane care se gîndește să pornească o afacere.

Taxele, impozitele, contribuțiile obișnuite ce privesc o întreprindere tipică pot fi grupate în trei categorii:

  1. impozitul pe profit;
  2. taxa pe valoarea adăugată TVA;
  3. taxe, impozite și contribuții aferente salariilor.

În panoplia statului există multe alte taxe, impozite, contribuții, însă acestea fie nu sînt specifice decît marilor operatori economici, fie cuantumul / ponderea lor nu schimbă dramatic situația firmei din exercițiul nostru. E important de precizat totuși că acestea reprezintă o sursă importantă de stres și ne poziționează în coada clasamentului ăsta http://www.doingbusiness.org/data/exploreeconomies/romania/

Despre taxele, impozitele și contribuțiile aferente salariilor am scris pe larg aici – Cîte zile pe an muncim pentru stat. Rezultatul este destul de simplu – pentru fiecare 100 Lei salariu net (bani în mînă), firma mai plătește încă 82 Lei, adică un total de 182 Lei.

Impozitul pe profit (cotă de 16%) se aplică pe diferența dintre incasarile firmei și cheltuielile (deductibile ale) acesteia, în care se cuprind și salariile plus taxele aferente, diferență numită profit brut. După scăderea impozitului din profitul brut (dacă este pozitiv), se obține profitul net.

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este de fapt tot un impozit a cărui cotă este în general de 24% (cu excepție la pîine, cărți și alte mărunțișuri). TVA de plată se aplică în cazul agenților economici pe diferența dintre TVA colectat și TVA deductibil, atunci cînd TVA colectat este mai mare.

Cam asta cu teoria. Să vedem acum cum arată o simulare (în varianta simplistă) a taxelor, impozitelor și contribuțiilor în contextul unei firme:

profit-taxe

Pe axa orizontală avem numărul de fotografii produse în prăvălia noastră. Pe verticală sînt bani (EURO). Cu rosu este evoluția volumului total al taxelor în funcție de numărul de fotografii, cu verde evoluția profitului brut în funcție de numărul de fotografii, iar cu albastru evoluția profitului net, evident, tot în funcție de numărul de fotografii produse. Fișierul de calcul tabelar este disponibil aici: Antreprenoriat fiscalitate – Copy

Se poate observa cu ușurință că suma taxelor de plată către stat este întotdeauna pozitivă, chiar și atunci cînd firma înregistrează pierderi (cum se întîmplă cel mai des cu firmele care abia au demarat activitatea economică). Acest lucru se întîmplă pe de-o parte din cauza taxelor aferente salariilor, dar și a TVA. Taxa pe valoarea adăugată apare de plată chiar și atunci cînd firma înregistrează pierderi (în cazul nostru, în intervalul aferent unui număr de fotografii cuprins între 60.000 și 90.000).

Mai mult decît atît. O analiză asupra ponderii cumulate a taxelor pe salarii și TVA în totalul taxelor plătite ne dovedește că aceasta este cuprinsă între 80% și 100%. Cu alte cuvinte, statul nu îi pasă deloc dacă firma este profitabilă! Această realitate este susținută de Raportul bugetar 2013. Structura veniturilor bugetare confirmă ponderea cumulată covîrșitoare a taxelor pe bunuri și servicii (în prinipal TVA) și „contribuții de asigurări”.

Structura veniturilor bugetare

Sursa: Raport buget 2013, pag. 15

Orice s-ar spune, acesta nu este un mediu propice antreprenoriatului. Stimulează birocrația, corupția și inhibă dezvoltarea economică bazată pe investiții și acumulare de capital.

Ar fi de făcut cîteva lucruri. Însă o măsură anume cred că ar putea fi luată, fără un impact bugetar semnificativ, dar cu un puternic impact social, economic, politic favorabil – trecerea totală a taxelor, impozitelor și contribuțiilor salariale în sarcina exclusivă a angajaților, respectiv degrevarea firmelor de aceste taxe. Angajații vor trebui să-și facă singuri declarațiile de impunere și să-și plătească impozitele, contribuțiile etc. Cu siguranță vor deveni mai atenți cînd votează și cînd vor vedea cum sînt cheltuite sumele pe care le plătesc cu mîinile lor.