A zis cineva că statul care confiscă averi (parțial sau integral, din conturi sau din fonduri de pensii) face un act de samavolnicie? A greșit.
Pentru că iată ce zice Cass Sunstein – citat de Tom G. Palmer în The Origins of State and Government [pdf], Catto’s Letter, Fall 2012, pp. 1-5, disponibil la http://www.cato.org/sites/cato.org/files/pubs/pdf/catosletterv10n4.pdf :
“Government is ‘implicated’ in everything people own. . . . If rich people have a great deal of money, it is because the government furnishes a system in which they are entitled to have and keep that money.”. Adică, guvernul are o contribuție în tot ceea ce poporul are în proprietate… Dacă bogații au o grămadă de bani, asta este din cauză că statul pune la dispoziție un sistem în care aceștia sînt îndreptățiți să aibe și păstreze banii în cauză.
Ar trebui să zică mulțumesc!, nesimțiții ăștia de bogătani, nu? Chestia e că tov. Statul s-ar putea la un moment dat să-i considere bogați și pe ăia care au ce mînca la cină.
Pentru cine dorește, recomand o traducere integrală a articolului citat anterior aici: http://www.ecol.ro/content/originile-statului
Concluzia e că de vreme ce statul e în tot și în toate și pune la dispoziție sistemul prin care bla – bla, acesta are voie – nu-i așa – să mai tragă „subiecților” săi o chelfăneală din cînd în cînd, sau să le ia cu japca din bunuri și din muncă, sau mai rău, după principiul bătrînesc (dar sănătos!) „Eu te-am făcut, eu te omor”!.