Etichetă: profit

Presă fleșcăită și resurse inumane

Citeam liniștit despre ce se mai întîmplă pe la noi, cînd îmi cade sub ochi o minune de clickbait de pe site -ul profit.ro:

„Patru din zece angajați români sunt criticați sau penalizați de șefi când greșesc, un sfert nu au primit deloc apreciere.”

Sursa https://www.profit.ro/stiri/economie/patru-zece-angajati-romani-criticati-penalizati-sefi-gresesc-sfert-au-primit-deloc-apreciere-modul-manager-trateaza-angajatii-acestia-gresesc-cultiva-distruge-asumarea-responsabilitatii-18825375 , articol publicat ieri 22.01.2019, la ora 15:50 și preluat aici azi 23.01.2019, ora 07:40.

Și brusc îmi dau seama de ce nu merg lucrurile la noi – nu contează cîte tîmpenii faci la serviciu și cît de mari, sînt doar 40% șanse să fii criticat și, probabil, încă și mai puține să fii penalizat. Și asta nu e tot! 75% dintre buimacii care au făcut greșeli au primit totuși aprecieri!

Cumva realizam că fenomenul ăsta are loc, dar nu îmi imaginam că poate fi așa de amplu, lucru care m-a făcut curios să citesc articolul.

Și așa aflu că, potrivit studiului făcut de firma de consultanță UP! Your Service, dintre cei criticați pentru greșelile lor, „restul (12,6%)” chiar au fost penalizați pentru greșelile lor.

În continuare, articolul faultează sistematic aritmetica procentelor afirmînd că pentru „restul de 12,5%” dintre respondenți nu au existat niciodată repercusiuni cînd au greșit, după ce relatează despre 47,5% dintre angajații români (în total) care nu numai că nu sînt criticați, ci sînt ajutați să repare greșeala.

Este citată în articol și doamna Elena Călin, director general UP! Your Service, potrivit căreia asumarea responsabilității de către angajați este alterată de modul cum șefii tratează greșelile făcute de aceștia. Cu alte cuvinte, dacă îl certăm pe un angajat, asta va determina angajatul ca în viitor să nu își mai asume greșeala comisă. Dar stai! – mai aflu că angajații trebuie să își asume greșelile altor colegi și ale clienților, respectiv că pedepsirea unei greșeli va dezvolta o cultură bazată pe frică și învinuirea altora.

De fapt, prostia asta e atît de mare, încît merită să pun lucrurile la punct.

  • Nici un angajat nu trebuie să-și asume greșeli ale colegilor. Poate să facă asta doar dacă vrea el, dar NU trebuie! Excepție este șeful angajatului care a greșit, care poartă întotdeauna o parte din vină, pentru că nu l-a instruit suficient, nu l-a evaluat corect și nu l-a pus undeva potrivit competențelor și abilităților sale (poate chiar în afara organizației).
  • Nici un angajat nu trebuie să își asume greșeli ale clienților – este o pretenție atît de nocivă, încît poate fi catalogată antisocială! Cînd clienții greșesc într-adevăr din vina lor – că nu sînt atenți, dar sînt superficiali și aroganți – NU trebuie să își asume vina un angajat. CLIENTUL NU ARE ÎNTOTDEAUNA DREPTATE! Ce trebuie este să facem toate demersurile posibile (în limite legale și instituționale) să ajutăm clientul să își rezolve problema, fără să îi imputăm sau să îl certăm pentru vina sa. Uneori asta poate fi nerentabil, iar acei clienți cu afecțiuni cronice trebuie decartați. Desigur, sînt încă mulți proprietari de afaceri și șefi care preferă să atribuie unui angajat greșeala făcută clar din vina clientului, doar pentru a nu fi nevoiți să piardă acel client, respectiv banii și influența acestuia, dar, repet, acesta este un comportament nociv! Să nu uităm că pentru un angajat este unul dintre cele mai motivante cazuri cel în care șeful îi ia partea pe bună dreptate, chiar cu riscul de a pierde un client valoros.
  • Pedepsirea colegilor dezvoltă o cultură bazată pe frică și învinuirea altora doar într-o societate sclavagistă, unde nu ai alternative, unde pedepsele sînt arbitrare și unde nu ai posibilitatea să te aperi. Într-o societetate (organizație etc.) normală oamenii știu că există consecințe ale acțiunilor lor, pe care trebuie să le suporte. Pedepsele nu sînt făcute să desființeze ființa umană, ci au caracter instructiv, iar de obicei, cînd prejudiciul creat este mare, acesta trebuie plătit (există și asigurări). Cei care consideră că li s-a aplicat o pedeapsă disproporționată sau nemeritată au libertatea să se adreseze instanțelor superioare. Iar fuga de răspundere prin învinovățirea altora este dovada celei mai josnice lipse de carcater, care nu are nici o treabă cu șefii și cu organizațiile pe care aceștia le conduc, ci exclusiv cu educația de acasă și fibra morală a individului! De onoare nici nu are rost să vorbim…

Dacă mai era nevoie de o explicație a stării dezastruoase în care ne aflăm, asta era. Un articol care, citit în cheie inversă, explică tarele societății românești.

Eu le-aș sugera patronilor de la publicația Profit ca celor care scriu „articole” din astea și vehiculează astfel de idei să le dea la sfîrșitul lunii doar aprecieri și vorbe bune, nu bani. Sau poate chiar asta fac? 🙂

Antreprenoriat, jurnalism și responsabilitate socială

În mod sistematic în presă apar articole „pozitive”, care încearcă probabil să ne arate că sîntem pe un drum bun.

Un articol de azi ne informează despre exporturile grozave ale unei companii din industria auto, respectiv despre „veniturile care au crescut cu aproape 50% anul trecut, în timp ce pentru acest an sunt estimate creşteri suplimentare de peste zece procente, potrivit unor date din piaţă.”. Conform datelor publice de pe pagina Ministerului Finanțelor, observăm că această companie cu exporturi grozave și „creșteri ale veniturilor de 50%” este în pierdere în fiecare an din 2008 pînă în 2013, cînd a înregistrat o pierdere de cca. 4 milioane de Euro (peste 19 milioane de Lei).

Apoi este povestea investițiilor. Fie că este vorba despre antreprenori locali sau despre companii multinaționale, ni se prezintă cu surle și trîmbițe diverse investiții private drept mari realizări, dar care la o analiză mai atentă se dovedesc eșecuri investiționale banale. Un exemplu tipic este un antreprenor din județul Mureș, despre al cărui proiect din anul 2008 aflăm că „s-a ridicat la 600.000 de euro, din care 200.000 de euro reprezintă fonduri europene nerambursabile.”. Valoarea actualizată netă a proiectului calculată pe baza profitului net în perioada 2008 – 2013 (6 ani) și a unei rate medii anuale a inflației de 5,18% este negativă, mai exact -2.126.093 Lei, respectiv, -578.247 Euro, sumă apropiată de investiția inițială. Cu alte cuvinte, în 6 ani, antreprenorul nostru nu a amortizat aproape nimic din investiția inițială.

Pervertirea antreprenoriatului este acum desăvîrșită. Dincolo de ascunderea adevărului, lucrul cel mai supărător este că acest „jurnalism pozitiv” alterează modul în care oamenii, în general, și tinerii, în special, percep fenomenul economic. Nu vorba doar despre exerciții de PR. Este vorba despre o ipocrizie generalizată, care incriminează profitul sănătos (și implicit capitalismul) și slăvește valori precum CSR.

Indiferent de strategiile de PR, o firmă nu poate fi responsabilă din punct de vedere social dacă nu este în primul rînd cu adevărat profitabilă, pentru că fie sifonează profitul pentru evitarea taxelor (curat antisocial!), fie intră în faliment, aducînd nefericire pentru comunitate și colaboratori.

 

Antreprenoriat – ce nu se arată la televizor

Antreprenoriatul este foarte la modă zilele astea. Politicieni, oamenii din media, mediul academic perorează despre beneficiile antreprenoriatului. Sînt de acord cu acestea. Antreprenoriatul reprezintă esența capitalismului și este modul normal de accedere către prosperitate al unei societăți libere. Comisia Europeană recomandă introducerea în programa școlară a antreprenoriatului, încă de la clasele primare. În ciuda ideii generale favorabile, antreprenoriatul nu este scutit de dublu limbaj. Profitul nu este privit cu prea multă îngăduință de către români. Prea des facem socoteala altora și îi blamăm pentru lăcomie pe antreprenori sau, pur și simplu, ne văităm de prețurile mari din piață, fără a vedea în asta o oportunitate de a investi în agricultură (de fapt, asta îi deosebește pe antreprenorii adevărați de restul – văd oportunități acolo unde alții doar se vaită). Chiar dacă nu fructifică oportunitățile, antreprenorul are o înțelegere diferită a prețului care îi este cerut în piață pentru cartofi. Statul, la rîndul său, cînd nu mai vorbește la televizor prin reprezentanții săi, îi tratează de facto pe antreprenori drept infractori, indiferent dacă e vorba de taxe, impozite, respectarea legislației sanitar-veterinare, protecția consumatorului, protecția muncii și nenumărate altele. Adică, întîi trage și dup-aia strigă „Stai!”. Nici măcar nu se străduie să salveze aparențele, dimpotrivă, pentru că politicienii au găsit în antreprenori un cal de bătaie în demersul lor zilnic de a arăta cît de mult poartă de grijă cetățeanului.

Ce nu se arată la televizor?

De fapt, esențialul. Nici măcar studenților din facultățile economice nu li se explică asta. Să luăm un exemplu didactic – o idee de afacere cu fotografii. Suma necesară demarării afacerii este de 25.000 EURO, din care 15.000 EURO reprezintă un împrumut pe 5 ani cu dobînda de 20% pe an (DAE pentru credite în EURO fără ipotecă este cca. 17%), iar restul fonduri personale. Puteți înlocui fotografiile din acest exemplu cu șaorme, structuri din fier-beton pentru construcții, obiecte decorative de porțelan sau ce vreți dvs. Întrebarea este cum veți aprecia reușita afacerii la sfîrșitul celor 5 ani. Departe de a avea pretenția de a fi descoperit apa caldă, voi face exercițiul ăsta pentru că prea mulți intră în jocul ăsta fără să știe despre ce e vorba și se prăbușesc lamentabil, iar pe de altă parte, mult-prea-mulți vorbesc despre antreprenoriat fără să spună nimic. În exemplul meu, după cum spuneam, este vorba despre fotografii, prin procedeul tradițional (chimie umedă). Exercițiul este structurat pe 2 foi de calcul:

  1. Bucătărie foto – unde se arată cît costă materiile prime din care se obține o fotografie, respectiv prețul de vînzare și profitul unitar. De exemplu, o fotografie obișnuită de dimensiunea unei cărți poștale (10x15cm) costă 0,2588 Lei (brut) și se vinde cu 0,50 Lei (brut), ceea ce corespunde unui cîștig de 91%!
  2. Calcul economic – într-un scenariu moderat optimist cu toate veniturile și cheltuielile estimate pe 5 ani. Rezultatul arată așa:

VAN poze pe net În traducere, dupa anul 1 avem o pierdere operațională de 60 EURO, ceea ce poate fi considerat lăudabil. Din anul 2, avem profit destul de frumos (23% – 25%), respectiv între 12.000 Euro și 17.000 EURO. Dacă ne oprim aici – și mulți asta fac, lucrurile arată bine. Să tot faci afaceri! Dar mai este ceva: Valoarea Actualizată Netă (VAN, sau Net Present Value – NPV). Indicatorul ăsta ia în seamă că 100 EURO azi valorează mai mult decît 100 EURO mîine (sau peste 5 ani) și, în virtutea principiului ăsta corelează veniturile estimate (profitul, în cazul nostru) cu cheltuielile evaluate printr-un calcul actuarial. Acesta din urmă ține seama de recuperarea investiției inițiale asupra căreia se aplică dobînda pomenită la început (dobînda se calculează și asupra fondurilor proprii, pentru că altfel suma respectivă ar fi putut aduce alte venituri). Astfel, ca să răspund întrebării de la începutul exercițiului, beneficiul total după 5 ani de muncă, riscuri, sacrificii este de 6190 EURO. Cum vi se pare? Cam puțin, nu? Se poate ridica întrebarea, „Bine, dar unde-i profitul ăla care s-a adunat începînd cu anul al doilea?”. Păi profitul ăla a plătit împrumutul inițial de 15.000 EURO plus dobînda aferentă pe 5 ani, cei 10.000 EURO fondurile personale și dobînda aferentă acestora. Atenție: cei 10.000 EURO NU reprezintă un beneficiu și nici dobînda asupra acestora. Pentru curioși fisierul de calcul tabelar este disponibil aici: Poze pe net – Copy Eu unul nu aș intra în afacerea asta. Riscurile nu sînt cuantificate în calculul economic prezentat, iar acumularea de capital necesară unei dezvoltări este cvasi-inexistentă. Ce păcat! Arăta atît de frumos…