Republica proștilor

Citeam presa de dimineață și mi-au căzut ochii pe un articol din Republica care mi-a atras atenția prin prostia monstruoasă colportată.

Zice articolul sub semnătura editorului Raluca Ion că

La un ritm de îmbolnăvire de 500.000 de oameni în șase luni, adică un milion de cazuri pe an, Alexandru Rafila a arătat că ar dura în jur de 15 ani până când măcar trei sferturi din populația României să se imunizeze pe cale naturală, astfel încât să oprească răspândirea virusului.

Nu știu dacă prostia asta a ieșit pe gura dlui doctor Rafila – ar fi grav, însă cert este că e atît de mare de se vede din spațiul cosmic.

Care e problema? Problema este că epidemiile nu evoluează liniar, așa cum reiese din articol, adică 500.000 pe 6 luni, 1.000.000 pe an, 15.000.000 în 15 ani. Epidemiile evoluează progresiv, fie că e vorba de o progresie geometrică, fie că e vorba de o progresie exponențială, în funcție de cît de contagioasă este boala și cît de bine  se protejează oamenii.

Sursa https://blog.ucsusa.org/doug-boucher/world-population-growth-exponential

Astfel, fără să știm exact care este modelul statistic după care evoluează pandemia (că datele sunt ținute la secret), putem afirma cu certitudine că nu va dura 15 ani pînă la imunizarea naturală (~70% din populație, aprox. 15 milioane de oameni), ci poate 2 sau 3 ani.

Evident că, în fața afirmațiilor doctorului Rafila (500.000 de cazuri în 6 luni), nici autorul articolului original de pe digi24.ro și nici dna editor Raluca Ion care a preluat articolul pentru Republica nu pus niște întrebări firești:

  • Dacă orizontul de timp pentru imunizare naturală ar fi de 15 ani, atunci cît de contagios este de fapt virusul Covid-19?
  • Și dacă raportăm numărul oficial al deceselor cu COVID-19 la numărul presupus de îmbolnăviri de 500.000 la 6 luni, cît de letal este virusul Covid-19, comparativ cu alte cauze de deces?

Dar nu, noi nu punem întrebări, ca să nu certe șeful că din cauza noastră nu mai primim sprijin financiar de la guvern. În schimb rostogolim niște prăpăstii fără impunitate, amplificăm inutil panica, creăm confuzie și avem pretenții de jurnalism de calitate.

Adevărata pandemie la noi este ticăloșia

Newsweek România, care se lăuda în mai anul ăsta că n-o să ia bani de la guvern pe fondul pandemiei, dar care nu avea nici o problemă să plătească din buzunar pentru a crește vizibilitatea conținutului editorial despre PNL prin postări Facebook, acuma că a început campania electorală pentru alegerile locale, pare că a găsit droguri la penețeu.

Trebuia să joc rolul principal din piesa Singurătatea alergătorului de cursă lungă, m-a sprijinit un prieten din tinerețe, m-a susținut în fața consiliului artistic pe care l-a felicitat pentru această inițiativă, dar a ridicat o foarte mică obiecție, de ce tocmai eu în rolul alergătorului de cursă lungă care am platfus de mic copil… De ce am ascuns asta colectivului??? Platfus… În ce scopuri???

 

În pandemie au murit mai puțini oameni decît în aceeași perioadă a anului trecut *

În 10 August Institutul Național de Statistică a dat un comunicat de presă (203) care mi se pare că a trecut cam neobservat.

Asta deși Hotnews a preluat informația aproape imediat, iar Scînteia Financiară la o zi după (azi).

În primele șase luni din 2020 au murit cu 5765 mai puțini oameni decît în 2019, respectiv cu 4,4% mai puțini.
Luna Decedaţi
2020
Decedaţi
2019
Diferență
2020-2019
ianuarie 23352 27388 -4036
februarie 21699 22357 -658
martie 22591 23665 -1074
aprilie 21812 21338 474
mai 20249 21264 -1015
iunie 21073 20529 544
Total 130776 136541 -5765

Pentru curioși, aici este comunicatul celor de INS in format .pdf și aici este fisierul .xls cu toate datele.

Situația era previzibilă încă de luna trecută, conform comunicatului 180 din 10 iulie, însă lucrurile sînt cu adevărat interesante după aproape două luni de la încetarea stării de urgență. Să vedem cum arată datele pentru Iulie, dar pentru asta va trebui să așteptăm pînă în septembrie.

Ca să fie treaba corectă și să nu și-o ia în bască, autorii comunicatului INS au băgat această notă:

Pentru o caracterizare completă a fenomenelor demografice înregistrate în lunile martie-iunie 2020, în contextul pandemiei COVID19, trebuie avut în vedere faptul că prevederile ordonanţelor militare au introdus anumite limitări în posibilitatea de desfăşurare a unor evenimente cu mai mult de 3 persoane, au limitat deplasările în afara locuinței și în afara localității, au suspendat activitățile în spații închise, au determinat Uniunea Notarilor Publici să amâne termenele pentru dosarele de divorț aflate pe rol după sistarea stării de urgență. De asemenea, prevederile Hotărârilor de Guvern pentru perioada stării de alertă au impus anumite limitări în ceea ce privește numărul persoanelor care se pot întâlni în locurile publice, precum și prevederi privind organizarea de evenimente la un număr foarte mic de participanți. Datele trebuie interpretate în corelare cu informaţiile din surse administrative, în special cele publicate de Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică.

Cu alte cuvinte, este meritul statului și al guvernului în mod special că, de fapt, nu stăm așa de rău cum tot încearcă să ne aburească aceiași guvernanți și canalele media plătite de ei pentru asta.

Chiar dacă ne referim strict la perioada „de pandemie” martie – iunie, părerea mea este că scăderea numărului de decese trebuie interpretată prin prisma faptului că oamenii au fost mai atenți cu igiena personală, au evitat excesele și au fost mai atenți în general la starea lor de sănătate, pe considerentul că dacă te îmbolnăvești lucrurile pot deveni mai complicate decît de obicei. Totuși, datele ne arată că virusul COVID-19, deși reprezintă un pericol netăgăduit, nu este un ucigaș în masă (pentru că altfel am fi avut o creștere semnificativă a numărului de decese, iar nu o scădere ca acum) și putem specula îndreptățit că numărul deceselor cauzate de acesta este supraestimat prin modul arbitrar de contabilizare a cauzelor de deces.

* cu peste 1000

Calcule de plictiseală.

Deranjul provocat de COVID-19 este destul de mare. O mulțime de afaceri suspendate, oameni rămași pe drumuri, gospodine isterizate, pensionari de lux care își văd amenințate perspectivele, influenceri dezorientați și așa mai departe.

Din cauză că m-am plictisit în casă, am zis să mai fac niște socoteli, să vedem, de fapt, cît de groaznic stau lucrurile?

Păi, prima chestie serioasă de luat în seamă am găsit-o la European Centre for Disease Prevention and Control (An agency of the European Union), care zice așa:

Since 31 December 2019 and as of 21 March 2020, 271 364 cases of COVID-19 (in accordance with the applied case definitions and testing strategies in the affected countries) have been reported, including 11 252 deaths. The deaths have been reported from Italy (4 032), China (3 261), Iran (1 433), Spain (1 002), France (450), United States (260), United Kingdom (177), Netherlands (106), South Korea (103), Germany (45), Switzerland (43), Belgium (37), Japan (35), Indonesia (25), Philippines (18), Sweden (16), Iraq (14), San Marino (14), Canada (12), Brazil (11), Algeria (10), Denmark (9), Turkey (9), Greece (8), Australia (7), Ecuador (7), Egypt (7), International conveyance in Japan (7), Norway (7), Austria (6), Portugal (6), Luxembourg (5), Poland (5), Hungary (4), India (4), Lebanon (4), Argentina (3), Bulgaria (3), Ireland (3), Morocco (3), Pakistan (3), Peru (3), Ukraine (3), Albania (2), Costa Rica (2), Dominican Republic (2), Malaysia (2), Mexico (2), Taiwan (2), Azerbaijan (1), Bahrain (1), Burkina Faso (1), Cayman Islands (1), Croatia (1), Cuba (1), Gabon (1), Guatemala (1), Guyana (1), Iceland (1), Israel (1), Lithuania (1), Moldova (1), Panama (1), Paraguay (1), Serbia (1), Slovenia (1), Sudan (1), Thailand (1) and Tunisia (1).

Și, pentru că ne tot raportăm la Italia, hai să vedem ce înseamnă cele 4,032 de decese înregistrate între 31 Decembrie 2019 și 21 Martie 2020.

Păi, cum putem vedea ce înseamnă decît comparînd numărul deceselor corelate cu COVID-19 cu rata tipică a mortalității din Italia înainte de a fi influențată de pandemie, așa cum apare pe Eurostat?

Și ponderile principalelor cauze de deces:

Date mai detaliate tot pe Eurostat, dar în articolul ăsta (MS Excel).

Dacă ne raportăm la Italia și în continuare, ca fiind țara cu cele mai multe decese generate de COVID-19, punerea în context ar arăta așa:

Deaths (2016) per 100.000 inhabitants 814
Population (cca.) 60,000,000
Deaths (2016) – estimated 488,310
Deaths – monthly average 2016 40,693
Deaths / COVID-19 (Jan.01 – Mar.21) 4,032
Deaths / COVID-19 monthly average 1,518 *

*a se vedea corecția de la sfîrșitul articolului. Media lunară, deși corect calculată aici, este irelevantă.

Aici putem formula două ipoteze de lucru: 1) toți cei 1,518 decedați lunar și înregistrați în legătură cu COVID-19 au murit strict din cauza COVID-19, adăugîndu-se mediei lunare de 40,693 decese; 2) o parte (semnificativă) dintre dintre cei 1,518 decedați lunar și înregistrați în legătură cu COVID-19 au decedat și din cauza altor afecțiuni pre-existente, aflîndu-se astfel printre cele 40,693 decese care ar fi avut loc oricum.

Nu-mi bat capul cu demostrații inutile și mă bazez doar pe declarațiile medicilor care spun că marea majoritate a victimelor erau de vîrstă înaintată și aveau afecțiuni pre-existente. Estimarea mea (n-aveți decît să mă contraziceți) este că 75% dintre cele 1,518 decese corelate cu COVID-19 sînt dintre cele 40,693 decese lunare care ar fi avut loc oricum, iar doar 25% sînt ca plus net. Adică doar 380 de decese pot fi puse exclusiv pe seama COVID-19, care , adăugate la cele 40,693 decese lunare care ar fi avut loc oricum, reprezintă un plus de 1% la rata tipică a mortalității din Italia.

Repet, pe lîngă cei 40,693 de inși care mor lunar în Italia din diverse cauze, din cauza COVID-19 au murit, probabil, în plus, 380 de inși, ducînd astfel statistica la 41,073 decese lunar, cu 0.93% mai mult decît anterior pandemiei .

Dacă extrapolăm socotelile astea la state mai puțin lovite – cum este și România, am putea începe să ne întrebăm ce este în neregulă cu toată isteria legată de starea de urgență și cu proiectele care-mai-de-care mai alarmiste de limitare a circulației și a restrîngerii drepturilor omului! Să ne înțelegem, la 21 Martie în România nu avem înregistrat nici un deces corelat cu COVID-19!

Nu fac nici un fel de alte comentarii și considerații. Fiecare poate evalua datele prezentate. Dacă am făcut vreo greșeală, vă rog să îmi semnalați – verific și corectez imediat! 

Armată ușoară!

PS: În România numărul deceselor corelate cu afecțiuni cardiovasculare (899 decese / 100,000 de locuitori) e de peste 3 ori mai mare decît în Italia (296 decese / 100,000 de locuitori), și nu de-ieri-de-azi, de peste 5 ani, iar tovarășul Arafat n-a zis și n-a făcut prea mare tam-tam în legătură cu asta. În plus, să reținem că numărul deceselor corelate doar cu bolile cardiovasculare este în Italia de 14,800 lunar, iar în România este, probabil, de 13,500 lunar, cu foaaaarte mult peste „pericolul” COVID-19.

Corecție (24 Martie): din datele disponibile la https://www.ecdc.europa.eu/sites/default/files/documents/COVID-19-geographic-disbtribution-worldwide-2020-03-23.xlsx reiese că peste 99% dintre decesele înregistrate în Italia de la începutul anului și pînă ieri (23 Martie) sînt, de fapt, doar în luna Martie. Iar asta schimbă punerea în context de care vorbeam mai sus cam așa:

Deaths (2016) per 100.000 inhabitants 814
Population (cca.) 60,000,000
Deaths (2016) – estimated 488,310
Deaths – monthly average 2016 40,693
Deaths / COVID-19 (Mar.01 – Mar.23, 2020) 5,476

Ceea ce îneamnă că, la rata medie a deceselor din ultimele zile, estimarea pe toată luna Martie este mult mai mare – între 7,000 și 9,500 de cazuri.

Situație în care, dacă păstrăm ipoteza inițială că 75% dintre cele, să zicem, 8,000 de decese corelate cu COVID-19 în Martie 2020 sînt dintre cele 40,693 decese lunare care ar fi avut loc oricum, plusul net de 25% înseamnă 2,000 de cazuri. Ceea ce ar ridica media lunară la un estimat de 43,000 de decese, cu 5.6% mai mult decît înainte de pandemie, iar nu cu 1% mai mult cum am afirmat inițial.

Cu pandemia la doctor

Am văzut recent o postare cu o secvență fabuloasă dintr-un serial de televiziune genial, Yes, minister, care descrie destul de bine ce se întîmplă acum la noi.

Atît strategia penelistă de declanșare a alegerilor anticipate, fătată cel mai probabil la palatul Cotroceni, reacția autorităților în fața amenințării pandemiei, cît și reacția panicardă a populației.

Penibilul atins de PNL cu premierul desemnat Cîțu care își depune mandatul înaintea votului de investitură, mesajele bombastice ale președintelui, sedințele de guvern transmise la televizor, cu premierul expunînd o dezinvoltură teatrală și miniștrii care răspundeau frumos „Da, șefu, sigur, șefu, imediat, șefu!”, presupusa contaminare a activului de partid de către un senator și autoizolarea membrilor guvernului rivalizează cu ridicolul și ticăloșia PSD -ului lui Dragnea & Dăncilă.

Că politicienii sînt ignoranți în situații deosebite nu e mare lucru, însă acei politicieni ar fi trebuit să se asigure că au lîngă ei experți care să știe ce să facă, cum să facă, cînd să facă și, mai ales, cu cine să facă. Din felul cum au decurs lucrurile, pare că nu a existat un plan de acțiune amănunțit pentru un scenariu ca cel în care sîntem acum. Chestia asta cu limitarea traficului transfrontalier, care n-a fost limitat decît declarativ cel puțin două săptămîni, cu închidem – nu închidem școlile, cu instituirea heirupistă a carantinei și unde trebuia și unde nu trebuia, cu lipsa unor stocuri strategice de materiale sanitare (biata nevasta lui Mîndruță se ducea la serviciu cu o singură mască de acasă, că ăia de la spital nu aveau să-i dea), lipsa unor răspunsuri elementare la cîteva întrebări logice – ce facem cu mijloacele de transport în comun și cu marile magazine unde se adună simultan mii de oameni, cu DSP -urile care nu mai răspund la apel, cu răspunsurile celor de la 112 care își declină competența etc. demonstrează lipsa unui plan sau neaplicarea lui, fie că este vorba de rea intenție, fie incompetență criminală. Refrenul potrivit căruia situația actuală se datorează sistemului ticălos al PSD de promovare pe bază de cumetrii, șpăgi și interese nu mai merge, pentru că Arafat este bine-merci în fruntea IGSU, deși și-a dovedit pe deplin competențele manageriale la Colectiv, la accidentele din Apuseni și Siutghiol. Și aici PNL a acționat politicianist* păstrîndu-l pe Arafat, pentru că ar fi pierdut capital electoral destituindu-l pe supercompetentul populist. Evident, acum autoritațile disimulează un plan, cu 4 stadii (ha ha ha!), că, vezi Doamne!, acuma am ajuns la stadiul 3.

Nu în ultimul rînd reacția panicardă a populației. Am văzut oameni plini de ură față compatrioți de-ai lor care se întorceau în țară, indivizi decerebrați care se băteau în supermarket pe făină, cărucioare de cumpăraturi mai mari decît la Crăciun și aglomerație la fel. Ca și cum regulile de bun simț „stați acasă” și „evitați aglomerația” nu s-ar aplica în supermarketuri. Nu mai zic de aroganța sinistră a acestor tîmpiți care ceartă personalul magazinelor pentru lipsa mărfurilor, prea puține case de marcat deschise și timpi de așteptare foarte mari. Mai mult, dacă îi întrebi pe disperații izolării, ai astupării rosturilor de la uși și de la ferestre și ai dezinfectării de trei ori pe minut dacă s-au vaccinat măcar antigripal, o să îți răspundă senin că nu – de unde să știe ei că vine nenorocirea asta?!, ca și cum comportamentul responsabil și rațional depinde de horoscop. Mulți dintre acești disperați sînt de-a dreptul împotriva vaccinării, deși cred că, dacă le arăți virusul, s-ar vaccina pe loc și cu căcat lichid, doar ca să scape.

Pînă la urmă habar n-am cît de serioasă e amenințarea asta cu virusul COVID-19. Bîlbîielile și lunga istorie de incompetență și inadecvare a autorităților, goana după senzațional și audiență a mainstream media, știrile false propagate pe rețele sociale, zvonurile panicarde propagate din gură în gură, statisticile trunchiate și cu voie și fără voie fac dificilă o evaluare realistă. În condițiile astea totul se poate reduce la două ipoteze de lucru.

Prima ar fi că amenințarea acestui virus este atît de serioasă încît ar avea o mortalitate similară sau mai mare decît a gripei spaniole de la începutul secolului XX. Avînd în vedere contextul incompetenței autorităților, fricile și inadecvările politicienilor, al disperării turbate al populației și al unei mobilități sociale de neimaginat cu 50 de ani în urmă, putem afirma că nu avem nici o șansă. Putem face provizii și să astupăm rosturile de la ferestre și uși doar ca să asistăm la spectacolul final, apocalipsa.

A doua ipoteză este că amenințarea asta nu este nici pe departe atît de serioasă pe cît se bate toba. Ar fi cîteva cazuri de îmbolnăvire, cîteva decese legale în mod direct de infecția virală, dar nu la un nivel care să blocheze iremediabil funcționarea societății. S-ar dovedi astfel că așa-zisa criză n-a fost decît o isterie și că autoritățile nu sînt capabile să ne protejeze cu adevărat într-o situație limită.

Ar putea zice unii că e posibilă o a treia ipoteză, de mijloc. Nu e. O ipoteză de mijloc ar fi atît de instabilă și inconsistentă încît ar ateriza fie în prima, fie în a doua ipoteză. Dacă zice cineva că am fost în prima ipoteză, cea în care eram sortiți pierii ca civilizație, dar intervenția autorităților a fost salutară, mănîncă căcat cu polonicul, din SUA, care au instituit stare de urgență, trecînd prin blazata Europă, pînă în China comunistă. Aici are sens butada potrivit căreia pandemia este scurtătura către totalitarism.

Făcînd o scurtă recapitulare, în acest moment de incertitudine, pericolul cel mai mare nu este virusul – acesta nu este sub controlul nostru. O izolare totală și o igienă perfectă nu sînt posibile – trebuie să acceptăm senin asta și să ne comportăm responsabil și matur. Rămîne pericolul reprezentat de autoritatea publică, tarată de incompetență, venalitate și oportunism, accentuat de apucăturile preistorice ale compatrioților noștri, chestii care, teoretic, pot fi influențate de fiecare dintre noi. Ceea ce înseamnă că, dacă scăpăm, trebuie să corectăm atît relația cu autoritățile cît și comportamentele antisociale.

– —

*  Cînd zic și aici, zic pentru că au fost mai multe situații, dintre care mi-a rămas în memorie în mod special întîlnirea dintre ministrul de interne Vela și impostorul Cumpărașu.