Comitetul oamenilor muncii se întoarce

A clear conscience is usually the sign of a bad memory.” Steven Wright

Văd o mulțime de ofuscați pompoși care înfierează cu mînie proletară creșterile de preț la articole care cu greu se mai găsesc zilele astea prin magazine. Price gauging & Virtue signalling, cum ar veni.

Un exemplu elocvent aici:

Ne place sau nu, crizele nu suspendă legile economice. La unele categorii de produse – de exemplu făină, drojdie, spirt medicinal cererea a crescut de peste 3 ori! Producătorii angajează cheltuieli suplimentare semnificative să își dubleze producția (nimeni nu lucrează în mod normal la 50% din capacitate) și tot nu reușesc să acopere cererea. Prima și cea mai banală creștere de cheltuieli este cea cu personalul, fie că trebuie să angajeze mai mulți oameni, să lucreze în 3 schimburi, fie că trebuie să-i plătească pe cei existenți pentru ore suplimentare. Asta în condițiile în care și producătorii și distribuitorii români sînt loviți de criză. Pe urmă mai multe utilaje – de exemplu, în România există stocuri uriașe de făină, dar care nu este ambalată. Iar ambalarea se face pe linii de ambalare ale căror capacități sînt dimensionate pentru o vînzare normală, nu pentru situații de criză și consumatori smintiți. Nu cu mult diferit stau lucrurile la drojdie, măști sterile, dezinfectant, paste făinoase, spirt medicinal, conserve, hîrtie igienică etc.

Iar după vîrful ăsta de cerere, evident va veni o cădere bruscă a cererii, care va aduce la rîndul ei cheltuieli suplimentare și pierderi. Va veni pentru că va trece valul de panică și oamenii vor realiza că nu au ce face cu 10 kilograme de făină în casă, că oricum se găsește, chiar dacă mai scumpă. Plus că bugetele gospodăriilor se vor subția cît de curînd. Iar producătorii vor trebui să dea afară din oameni și/sau să le reducă programul de lucru (și salariile) și să plătească aiurea pentru utilajele nefolosite. Unii vor trebui să închidă cu totul și să își declare insolvența (chestie care evident că nu îl interesează pe ofuscatul pompos de serviciu).

Pînă la urmă, în toată nebunia asta, trebuie să ne hotărîm dacă mai vrem să vedem produsele alea la culoare, chiar și la un preț de 3 ori mai mare. Apelul la plafonarea prețurilor, de control și amendare a producătorilor și comercianților, public shaming -ul nu sînt decît forme de populism și iresponsabilitate. 

În fond nu trebuie să ne căznim prea tare, trebuie doar să reactivăm legea nr. 5 / 1974 (care a fost abrogată abia în 1998!):

Pentru infaptuirea hotaririlor partidului si statului privind dezvoltarea intensiva si modernizarea continua a agriculturii, realizarea indicatorilor de productie si economici la un nivel ridicat, in vederea cresterii aportului unitatilor agricole de stat la dezvoltarea economiei nationale si in aprovizionarea populatiei cu cantitati sporite de produse agrozootehnice, sarcini deosebite revin comitetelor oamenilor muncii, directorilor, inginerilor sefi, contabililor sefi, sefilor de ferme si celorlalte cadre tehnice si economice din aceste unitati.
In vederea cresterii rolului si raspunderii fata de partid si de stat a comitetelor si consiliilor oamenilor muncii, directorilor, inginerilor sefi, contabililor sefi, sefilor de ferme si celorlalte cadre tehnice si economice din unitatile agricole de stat,
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania adopta prezenta lege.

Pledoarie în favoarea mitei

Graft, payola, slush money, speed money, dash, shakedown. Mai avem tip, gift, sop, perk, skim, favor, discount, waived fee/ticket, free food, free ad, free trip, free tickets, sweetheart deal, kickback/payback, funding, inflated sale of an object or property, lucrative contract, donation, campaign contribution, fundraiser, sponsorship/backing, higher paying job, stock options, secret commission, or promotion [1]. La ce se referă toate astea? La mită.

Dar ce este mita?

MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte primite, date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios [2].

Dar mita este cu mult mai mult. Mita este sîngele corupției, este forma dominantă de materializare a acesteia. Aproape că nu se poate poate vorbi de corupție fără mită. O societate bolnavă de corupție este o societate în care mita se află în bagajul oricăruia dintre cetățenii săi [3].

Un articol pe această temă începe astfel:

Românii târâie de veacuri după ei tinicheaua obiceiurilor necinstite. Explicaţiile acestor apucături – şocante pentru occidentali, îndrăgite de băştinaşi, generatoare de sărăcie şi nedreptate – trebuie căutate adânc în trecut, până la începuturile ţărilor române. [4]

Și totuși. Mita este o cale de suraviețuire. Indiferent dacă vorbim despre pacientul care vrea să își sporească șansele de vindecare sau de medicul forțat să lucreze pe salariu fix (de obicei, minuscul), fără legătură cu performanțele sale, despre antreprenorul care vrea să scape de efectele unei măsuri administrative care i-ar periclita afacerea sau despre funcționarul a cărui supraviețuire în sistem se bazează pe capacitatea de a strînge și de a da mai departe, despre părintele care vrea să își vadă copilul cu examenul de bacalaureat luat deși nu este nici pregătit și nici dotat pentru asta sau despre profesorul care se vede în postura de a se prostitua intelectual, devenind subiectul bătăii de joc al celor pe care ar trebui să-i învețe, despre politicianul care vrea să cîștige alegerile cu scopul unei îmbogățiri rapide și a obținerii unei super-imunități în fața legii sau a alegătorului care se bucură pentru 100 de Lei, primiți spre a-l vota pe cel pomenit mai înainte.

În context economic, mita este diferența pînă la prețul de echilibru între cerere și ofertă, în condițiile intervenției unei terțe părți (de ex. statul) prin fixarea arbitrară a prețului, indiferent de justificările oferite. De exemplu prețul pentru servicii medicale stabilit de către stat este prea jos în raport cu nivelul cererii și al ofertei, iar rezultatul este că dacă vrei să beneficiezi de aceste servicii la prețul stabilit de stat, fie nu le primești, fie le primești sub nivelul calitativ așteptat. Dacă plătești diferența pînă la prețul de echilibru dintre cerere și ofertă, se cheamă că dai mită, dar ai șanse bune să primești ce ai nevoie.

Mercurialul impus în piețele agroalimentare pe timpul lui Ceaușescu, interzicea producătorilor să-și vîndă produsele la prețul dorit, fiind limitat (prețuri maximale) în vederea prevenirii spolierii populației prin prețuri speculative. Evident că adesea țăranii vindeau la prețuri mai mari, iar cînd se găsea cîte cineva să te pîrască, sau pur și simplu cînd venea în control miliția pieții, reprezentanții statului luau – așa cum se întîmplă și acum – mită, iar lucrurile mergeau mai departe.

Este un aspect pe care îl găsesc în orice abordare asupra mitei – o îngrădire, reglementări artificiale, birocrație, legi inepte, prețuri stabilite arbitrar, altfel decît prin mecanismul cererii și ofertei, îngrădirea liberei circulații a persoanelor, bunurilor și ideilor, cel mai adesea proclamate în numele celor mai înalte idealuri umane. Rezolvă acea îngrădire problema pe care vrea să o rezolve? Adesea nu, iar cînd o rezolvă, crează numeroase alte probleme la care nu s-a gîndit nimeni anterior, aidoma intervenției umane în orice ecosistem.

În ce-i privește pe occidentali, cred că aceștia nu sînt scandalizați de fenomenul mitei în sine, că au și ei din plin – vocabularul bogat o dovedește, ci de coborîrea acestuia în cele mai de jos cotloane ale societății, pe fondul unui regim etatist-comunist, al credinței oamenilor privind rezolvarea tuturor problemelor sociale de către stat prin supra-reglementare și al atrofiei valorilor morale care, teoretic, ne califică drept ființe superioare.

Parafrazîndu-l pe Arnold M. Ludwig, putem afirma că “Honesty may be a noble ideal, but it has little value in the life and death struggle for survival and security. Man has little choice in the matter – he must bribe to live.”  [5].

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Bribery

[2] http://dexonline.ro/definitie/mita

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Corruption#Systemic_corruption

[4] Matei Udrea, „Ocărâtoarea mită“ în istoria românilor, http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ocaratoarea-mita-istoria-romanilor

[5] Ludwig, Arnold M., 1965. The importance of lying, Sprinfield: C. C. Thomas.