Cu pandemia la doctor

Am văzut recent o postare cu o secvență fabuloasă dintr-un serial de televiziune genial, Yes, minister, care descrie destul de bine ce se întîmplă acum la noi.

Atît strategia penelistă de declanșare a alegerilor anticipate, fătată cel mai probabil la palatul Cotroceni, reacția autorităților în fața amenințării pandemiei, cît și reacția panicardă a populației.

Penibilul atins de PNL cu premierul desemnat Cîțu care își depune mandatul înaintea votului de investitură, mesajele bombastice ale președintelui, sedințele de guvern transmise la televizor, cu premierul expunînd o dezinvoltură teatrală și miniștrii care răspundeau frumos „Da, șefu, sigur, șefu, imediat, șefu!”, presupusa contaminare a activului de partid de către un senator și autoizolarea membrilor guvernului rivalizează cu ridicolul și ticăloșia PSD -ului lui Dragnea & Dăncilă.

Că politicienii sînt ignoranți în situații deosebite nu e mare lucru, însă acei politicieni ar fi trebuit să se asigure că au lîngă ei experți care să știe ce să facă, cum să facă, cînd să facă și, mai ales, cu cine să facă. Din felul cum au decurs lucrurile, pare că nu a existat un plan de acțiune amănunțit pentru un scenariu ca cel în care sîntem acum. Chestia asta cu limitarea traficului transfrontalier, care n-a fost limitat decît declarativ cel puțin două săptămîni, cu închidem – nu închidem școlile, cu instituirea heirupistă a carantinei și unde trebuia și unde nu trebuia, cu lipsa unor stocuri strategice de materiale sanitare (biata nevasta lui Mîndruță se ducea la serviciu cu o singură mască de acasă, că ăia de la spital nu aveau să-i dea), lipsa unor răspunsuri elementare la cîteva întrebări logice – ce facem cu mijloacele de transport în comun și cu marile magazine unde se adună simultan mii de oameni, cu DSP -urile care nu mai răspund la apel, cu răspunsurile celor de la 112 care își declină competența etc. demonstrează lipsa unui plan sau neaplicarea lui, fie că este vorba de rea intenție, fie incompetență criminală. Refrenul potrivit căruia situația actuală se datorează sistemului ticălos al PSD de promovare pe bază de cumetrii, șpăgi și interese nu mai merge, pentru că Arafat este bine-merci în fruntea IGSU, deși și-a dovedit pe deplin competențele manageriale la Colectiv, la accidentele din Apuseni și Siutghiol. Și aici PNL a acționat politicianist* păstrîndu-l pe Arafat, pentru că ar fi pierdut capital electoral destituindu-l pe supercompetentul populist. Evident, acum autoritațile disimulează un plan, cu 4 stadii (ha ha ha!), că, vezi Doamne!, acuma am ajuns la stadiul 3.

Nu în ultimul rînd reacția panicardă a populației. Am văzut oameni plini de ură față compatrioți de-ai lor care se întorceau în țară, indivizi decerebrați care se băteau în supermarket pe făină, cărucioare de cumpăraturi mai mari decît la Crăciun și aglomerație la fel. Ca și cum regulile de bun simț „stați acasă” și „evitați aglomerația” nu s-ar aplica în supermarketuri. Nu mai zic de aroganța sinistră a acestor tîmpiți care ceartă personalul magazinelor pentru lipsa mărfurilor, prea puține case de marcat deschise și timpi de așteptare foarte mari. Mai mult, dacă îi întrebi pe disperații izolării, ai astupării rosturilor de la uși și de la ferestre și ai dezinfectării de trei ori pe minut dacă s-au vaccinat măcar antigripal, o să îți răspundă senin că nu – de unde să știe ei că vine nenorocirea asta?!, ca și cum comportamentul responsabil și rațional depinde de horoscop. Mulți dintre acești disperați sînt de-a dreptul împotriva vaccinării, deși cred că, dacă le arăți virusul, s-ar vaccina pe loc și cu căcat lichid, doar ca să scape.

Pînă la urmă habar n-am cît de serioasă e amenințarea asta cu virusul COVID-19. Bîlbîielile și lunga istorie de incompetență și inadecvare a autorităților, goana după senzațional și audiență a mainstream media, știrile false propagate pe rețele sociale, zvonurile panicarde propagate din gură în gură, statisticile trunchiate și cu voie și fără voie fac dificilă o evaluare realistă. În condițiile astea totul se poate reduce la două ipoteze de lucru.

Prima ar fi că amenințarea acestui virus este atît de serioasă încît ar avea o mortalitate similară sau mai mare decît a gripei spaniole de la începutul secolului XX. Avînd în vedere contextul incompetenței autorităților, fricile și inadecvările politicienilor, al disperării turbate al populației și al unei mobilități sociale de neimaginat cu 50 de ani în urmă, putem afirma că nu avem nici o șansă. Putem face provizii și să astupăm rosturile de la ferestre și uși doar ca să asistăm la spectacolul final, apocalipsa.

A doua ipoteză este că amenințarea asta nu este nici pe departe atît de serioasă pe cît se bate toba. Ar fi cîteva cazuri de îmbolnăvire, cîteva decese legale în mod direct de infecția virală, dar nu la un nivel care să blocheze iremediabil funcționarea societății. S-ar dovedi astfel că așa-zisa criză n-a fost decît o isterie și că autoritățile nu sînt capabile să ne protejeze cu adevărat într-o situație limită.

Ar putea zice unii că e posibilă o a treia ipoteză, de mijloc. Nu e. O ipoteză de mijloc ar fi atît de instabilă și inconsistentă încît ar ateriza fie în prima, fie în a doua ipoteză. Dacă zice cineva că am fost în prima ipoteză, cea în care eram sortiți pierii ca civilizație, dar intervenția autorităților a fost salutară, mănîncă căcat cu polonicul, din SUA, care au instituit stare de urgență, trecînd prin blazata Europă, pînă în China comunistă. Aici are sens butada potrivit căreia pandemia este scurtătura către totalitarism.

Făcînd o scurtă recapitulare, în acest moment de incertitudine, pericolul cel mai mare nu este virusul – acesta nu este sub controlul nostru. O izolare totală și o igienă perfectă nu sînt posibile – trebuie să acceptăm senin asta și să ne comportăm responsabil și matur. Rămîne pericolul reprezentat de autoritatea publică, tarată de incompetență, venalitate și oportunism, accentuat de apucăturile preistorice ale compatrioților noștri, chestii care, teoretic, pot fi influențate de fiecare dintre noi. Ceea ce înseamnă că, dacă scăpăm, trebuie să corectăm atît relația cu autoritățile cît și comportamentele antisociale.

– —

*  Cînd zic și aici, zic pentru că au fost mai multe situații, dintre care mi-a rămas în memorie în mod special întîlnirea dintre ministrul de interne Vela și impostorul Cumpărașu.