Pe la începutul anilor ”90 un găinar mărunt, pe numele lui Ioan Stoica, s-a hotărît să monetizeze credulitatea abundentă a românilor abia ieșiți din bezna celui mai crunt totalitarism și a construit o schemă piramidală numită Caritas. Firma asta cu nume latinesc și cu răspundere limitată românească promitea restituirea unei sume de opt ori mai mari decît cea depusă după un termen de șase luni și se estimează că a cuprins în doi ani (1992 – 1994) jumătate dintre gospodăriile din România. New York Times, care punea pe prima pagină a ziarului din 13 Noiembrie 1993 articolul „Pyramid Scheme a Trap for Many Romanians”, estimează că sumele atrase în schema asta piramidală au fost între 1 și 5 miliarde de dolari.
În 1994 Caritas a intrat oficial în faliment, cu datorii de circa jumătate de miliard de dolari către 300.000 de deponenți, deși se știa de pericolul escrocheriei ăsteia cel puțin din 1993, cînd, Daniel Dăianu de la BNR, exasperat că guvernul condus de Nicole Văcăroiu și președintele Ion Iliescu (amîndoi de la PDSR, cum se numea atunci PSD -ul) îi ignoră mesajele, a dat informația în presă.
În varianta oficială, politicienii zilei – Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), condus de facto de Ion Iliescu și Partidul Unității Naționale a Românilor (PUNR), condus de Gheorghe Funar, cu dragoste de oameni și miloși cum îi știm, nu au oprit escrocheria națională de teama tulburărilor sociale care s-ar fi putut isca. Așa că au oblojit-o.
Însă adevăratul motiv pentru care statul (guvern, președinte, parlament, servicii de informații, justiție) nu a oprit escrocheria este că o mare parte dintre reprezentanții săi – polițiști, judecători, politicieni, procurori, securiști – au participat cu nesaț la jaf, de cele mai multe ori fără să mai aștepte 6 luni ca toți proștii care au alimentat escrocheria.
După Caritas, încă cel puțin o duzină de jocuri piramidale au mai apărut, ultimul fiind documentat prin 2005. Pe lîngă jocurile piramidale ordinare, în ultimii 25 de ani am avut în România și escrocherii mai elaborate, cum ar fi SAFI, Bancorex, Dacia Felix, Bankcoop, Banca Internationala a Religiilor sau FNI, care de asemenea s-au desfășurat sub atenta supraveghere a statului – interesant de văzut conexiunile politice pînă în zilele noastre 🙂
Ați putea crede că după 20 de ani, probabil milioane de români păcăliți și multe miliarde de dolari furate, în mare măsură cu concursul statului, românii s-au deșteptat. Ei bine, nu, nici vorbă! În schimb s-a deșteptat statul, care nu mai operează prin intermediari și nu se mai mulțumește cu mărunțis, ci a adoptat jocul piramidal ca politică națională. Mecanismul este simplu – votați-ne, și noi vă dublăm salariile, pensiile, facem canalul București – Dunăre – Marea Neagră, autostrăzi suspendate, reducem dobînzile, ieftinim gazul metan, numai lapte și miere. De fapt sifonează bani în conturile partidelor de la putere și ale politicienilor de la conducere. Falimentul plutește în aer, nu avem buget de stat, funcționari din structurile statului devin agitați și încep să dea din casă că nu mai sînt bani de pensii și salarii, RADET -ul cade din ce în ce mai rău, energia electrică se scumpește, băncile nu mai cumpără titluri de stat, moneda națională se depreciază accelerat etc.
Dar milioane de pensionari, cadre militare, polițiști, aparatnici de tot felul și muncitori la companii de stat falimentare consfințesc astăzi deriva morală națională și nesimțirea de a vrea să ne fie mai bine pe seama altora cu argumentul „Măcar ăștia ne-au dat ceva!”.
Doar că de data asta paguba nu va mai fi de 5 miliarde de dolari, ci probabil că de zeci de ori mai mare…