Ievaluarea democraturii mioritice

O nație în care ponderea buimacilor, a nesimțiților și a celor care cred că șmecheria e un mod onorabil de viață e mai mare decît a celorlalți are rezultate pe măsură.

Printre cele mai relevante clișee ce ne caracterizează putem enumera:

  • Da’ ce, domle, dumneata ești perfect?
  • Nu merg la vot, că toți sînt la fel.”, cu varianta pentru intelectuali cu principii „Nu vreau să mai votez răul cel mai mic!
  • „Cum o vrea Dumnezeu.”
  • O mică atenție pentru dvs… – nu-mi aprobați și mie cererea asta?
  • Bă, tu știi cine sînt eu?!

Faptul că avem infractori condamnați în poziții de conducere ale statului, plagiatori ordinari pe posturi de miniștri și o analfabetă pe post de prim ministru sînt consecințe firești ale celor de mai sus.

https://i1.wp.com/www.striblea.ro/wp-content/uploads/2014/06/ma-pis-pe-el-de-vot.jpg?resize=565%2C377

Sursa: http://www.striblea.ro/de-vorba-cu-fata-care-se-pisa-pe-el-de-vot/

Orice buticar care vrea să conducă țara asta face acest calcul simplu:

  1. cam 20% din electorat poate fi prostit cu un kil de ulei și unul de făină, găleți de plastic, doi poli în plus la pensie și Latrina 3 la liber; cam 15% din electorat e plecat la lucru în străinătate și nu-i prea mai arde de politica de la noi (și nici n-ar putea să voteze pe sistemul actual); cam 15% din electorat merge în direcția de bun simț, iar restul de cca. 50% nu votează, fie că oamenii au ceva important de făcut – de ieșit la grătar, de exemplu, fie că sînt oameni cu „principii” gen Mă piș pe el de vot.
  2. alegerile sunt odată la 4 ani și le poți cîștiga cu ăia 20%, iar odată cîștigate, poți să faci cam ce vrei. Sigur, trebuie să-i ții ocupați pe ăia 20% care te-au votat, care îți asigură în continuare legitimitate. Îi mituiești pe cîțiva care contează (sînt destui ticăloși rămași în sistem de pe vremea lui Ceașcă), ăia care nu se lasă mituiți îi schimbi, te înconjori de slugi obediente șantajabile, și dă-i. Poți să îți dai ce legi ai nevoie, poți să schimbi regulile electorale în așa fel încît să te avantajeze pe tine în dauna celorlalți, poți să bați, să gazezi, să arestezi și să amendezi pe cei care protestează împotriva ta, poți să schimbi judecători, procurori, ofițeri de poliție, armată și servicii de informații care nu sînt obedienți etc. Da, cam orice. Păi cine să te tragă de urechi?! Statul? Păi TU ești statul! Comisia de la Veneția? Comisia Europeană? Consiliul Europei? Ăia sînt prea departe, prea normali ca să înțeleagă absurdul societății noastre, și prea puțini dintre băștinași țin seama de ce zic. Americanii? Ăia sînt prea ocupați să gestioneze problemele cu maimuța portocalie, ca să le pese de țări bananiere. Deci, open for business.

Partea amuzantă, dacă n-ar fi tristă, este că nici măcar o dictatură ca la carte nu sînt în stare ăștia să facă. De exemplu, tartorul de la justiție a intrat zilele trecute în concediu de odihnă uitînd să-l demită abuziv pe procurorul șef. Și ce face? Se întoarce scriptic din concediu pentru o zi, face o ievaluare de ficțiune, demarează procedura de demitere, după care intră din nou în concediu. Fabulos! Pentru cei care încă mai au îndoieli, să știți că și dictatura lui Ceaușescu era minunat deghizată în democrație. Pe occidentali i-a păcălit ani la rînd 🙂

Ce e de făcut? Desigur, trebuie să înceapă să ne pese, să ne implicăm, să luăm atitudine împotriva minciunii, corupției, imposturii și nesimțirii. Dar cred că marea problemă pe care trebuie să o rezolvăm acum este să demitizăm politicienii. Trebuie să încetăm să gîndim ca niște copii – nici un politician nu este Zîna cea bună sau balaurul cel rău (nici măcar Dragnea), ci sînt oameni cu calități și defecte, pe care, ca adulți, ar trebui să știm destul de ușor să-i citim cît de onești și bine intenționați sînt. În fond, cum îți alegi prieteni sau un partener de viață? Visînd la Ilene Cosînzene sau Feți frumoși și rămînînd la burlăcie veșnică? Alegînd un model care face bulevardul doar pentru că arată bine sau un interlop doar pentru că are bani mulți și mașină tare, deși, chiar dacă nu te va trăda niciodată, nu vei ști niciodată sigur? Sau vei căuta o persoană care să fie interesată de tine și să te aprecieze așa cum ești, care să-ți dea și să-ți ofere încredere, împreună cu care poți realiza lucruri importante, chiar dacă uneori aveți opinii diferite?

Cred că a venit vremea să ne pese mai mult de conținut decît de ambalaj, să ne concentrăm pe cauze, nu pe efecte, și să înțelegem că avem și responsabilități, nu numai drepturi. Pentru că, în orice caz, ne merităm soarta.