Cum judecă socialiștii României sărăcia

Un om a fost grațiat zilele trecute de către președintele Băsescu după ce a furat niște flori dintr-un parc. Socialiștii au sărit să înfiereze sistemul malefic care a condus la situația în care oameni săraci fură de foame. Dincolo de prejudecățile exhibate de dl. Rogozanu în articolul său, cred că sînt cîteva întrebări la care ar trebui să facem eforturi de a găsi răspunsuri:

  1. În care dintre experimentele socialiste/comuniste din ultimele două secole a fost eradicată definitiv penuria?
  2. Cum este definită sărăcia* cînd folosim conceptul ca să dezincriminăm furtul?
  3. Se poate demonstra existența unei corelații relevante între sărăcie și infracționalitate?

Luate în ansamblu, argumentele evocate de dl. Rogozanu par să fie într-adevăr ale comunității hip din România (căreia i se adresează voit ironic cu „deștepții României”, fără să ia în calcul potențiala gafă), însă folosirea acestora aruncă în derizoriu orice dezbatere serioasă.

Și, în lupta sa de clasă, dl. Rogozanu s-a gîndit să opună „cinismului înstăriților” o naivitate infinită, construită pe impresia că cleptocrația este specifică doar capitalismului.

————-

*

SĂRĂCÍE, (5) sărăcii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac (1). ◊ Expr. Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia. 2. Starea unui loc sărac, neproductiv. 3. Aspect sărăcăcios. 4. Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva); lipsă. 5. (Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei ființe fără valoare. — Sărac + suf.ie.
Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Antreprenoriat – ce nu se arată la televizor

Antreprenoriatul este foarte la modă zilele astea. Politicieni, oamenii din media, mediul academic perorează despre beneficiile antreprenoriatului. Sînt de acord cu acestea. Antreprenoriatul reprezintă esența capitalismului și este modul normal de accedere către prosperitate al unei societăți libere. Comisia Europeană recomandă introducerea în programa școlară a antreprenoriatului, încă de la clasele primare. În ciuda ideii generale favorabile, antreprenoriatul nu este scutit de dublu limbaj. Profitul nu este privit cu prea multă îngăduință de către români. Prea des facem socoteala altora și îi blamăm pentru lăcomie pe antreprenori sau, pur și simplu, ne văităm de prețurile mari din piață, fără a vedea în asta o oportunitate de a investi în agricultură (de fapt, asta îi deosebește pe antreprenorii adevărați de restul – văd oportunități acolo unde alții doar se vaită). Chiar dacă nu fructifică oportunitățile, antreprenorul are o înțelegere diferită a prețului care îi este cerut în piață pentru cartofi. Statul, la rîndul său, cînd nu mai vorbește la televizor prin reprezentanții săi, îi tratează de facto pe antreprenori drept infractori, indiferent dacă e vorba de taxe, impozite, respectarea legislației sanitar-veterinare, protecția consumatorului, protecția muncii și nenumărate altele. Adică, întîi trage și dup-aia strigă „Stai!”. Nici măcar nu se străduie să salveze aparențele, dimpotrivă, pentru că politicienii au găsit în antreprenori un cal de bătaie în demersul lor zilnic de a arăta cît de mult poartă de grijă cetățeanului.

Ce nu se arată la televizor?

De fapt, esențialul. Nici măcar studenților din facultățile economice nu li se explică asta. Să luăm un exemplu didactic – o idee de afacere cu fotografii. Suma necesară demarării afacerii este de 25.000 EURO, din care 15.000 EURO reprezintă un împrumut pe 5 ani cu dobînda de 20% pe an (DAE pentru credite în EURO fără ipotecă este cca. 17%), iar restul fonduri personale. Puteți înlocui fotografiile din acest exemplu cu șaorme, structuri din fier-beton pentru construcții, obiecte decorative de porțelan sau ce vreți dvs. Întrebarea este cum veți aprecia reușita afacerii la sfîrșitul celor 5 ani. Departe de a avea pretenția de a fi descoperit apa caldă, voi face exercițiul ăsta pentru că prea mulți intră în jocul ăsta fără să știe despre ce e vorba și se prăbușesc lamentabil, iar pe de altă parte, mult-prea-mulți vorbesc despre antreprenoriat fără să spună nimic. În exemplul meu, după cum spuneam, este vorba despre fotografii, prin procedeul tradițional (chimie umedă). Exercițiul este structurat pe 2 foi de calcul:

  1. Bucătărie foto – unde se arată cît costă materiile prime din care se obține o fotografie, respectiv prețul de vînzare și profitul unitar. De exemplu, o fotografie obișnuită de dimensiunea unei cărți poștale (10x15cm) costă 0,2588 Lei (brut) și se vinde cu 0,50 Lei (brut), ceea ce corespunde unui cîștig de 91%!
  2. Calcul economic – într-un scenariu moderat optimist cu toate veniturile și cheltuielile estimate pe 5 ani. Rezultatul arată așa:

VAN poze pe net În traducere, dupa anul 1 avem o pierdere operațională de 60 EURO, ceea ce poate fi considerat lăudabil. Din anul 2, avem profit destul de frumos (23% – 25%), respectiv între 12.000 Euro și 17.000 EURO. Dacă ne oprim aici – și mulți asta fac, lucrurile arată bine. Să tot faci afaceri! Dar mai este ceva: Valoarea Actualizată Netă (VAN, sau Net Present Value – NPV). Indicatorul ăsta ia în seamă că 100 EURO azi valorează mai mult decît 100 EURO mîine (sau peste 5 ani) și, în virtutea principiului ăsta corelează veniturile estimate (profitul, în cazul nostru) cu cheltuielile evaluate printr-un calcul actuarial. Acesta din urmă ține seama de recuperarea investiției inițiale asupra căreia se aplică dobînda pomenită la început (dobînda se calculează și asupra fondurilor proprii, pentru că altfel suma respectivă ar fi putut aduce alte venituri). Astfel, ca să răspund întrebării de la începutul exercițiului, beneficiul total după 5 ani de muncă, riscuri, sacrificii este de 6190 EURO. Cum vi se pare? Cam puțin, nu? Se poate ridica întrebarea, „Bine, dar unde-i profitul ăla care s-a adunat începînd cu anul al doilea?”. Păi profitul ăla a plătit împrumutul inițial de 15.000 EURO plus dobînda aferentă pe 5 ani, cei 10.000 EURO fondurile personale și dobînda aferentă acestora. Atenție: cei 10.000 EURO NU reprezintă un beneficiu și nici dobînda asupra acestora. Pentru curioși fisierul de calcul tabelar este disponibil aici: Poze pe net – Copy Eu unul nu aș intra în afacerea asta. Riscurile nu sînt cuantificate în calculul economic prezentat, iar acumularea de capital necesară unei dezvoltări este cvasi-inexistentă. Ce păcat! Arăta atît de frumos…