antreprenoriat – Blogul lui Dumitru lui Nae

Antreprenoriat, jurnalism și responsabilitate socială

În mod sistematic în presă apar articole „pozitive”, care încearcă probabil să ne arate că sîntem pe un drum bun.

Un articol de azi ne informează despre exporturile grozave ale unei companii din industria auto, respectiv despre „veniturile care au crescut cu aproape 50% anul trecut, în timp ce pentru acest an sunt estimate creşteri suplimentare de peste zece procente, potrivit unor date din piaţă.”. Conform datelor publice de pe pagina Ministerului Finanțelor, observăm că această companie cu exporturi grozave și „creșteri ale veniturilor de 50%” este în pierdere în fiecare an din 2008 pînă în 2013, cînd a înregistrat o pierdere de cca. 4 milioane de Euro (peste 19 milioane de Lei).

Apoi este povestea investițiilor. Fie că este vorba despre antreprenori locali sau despre companii multinaționale, ni se prezintă cu surle și trîmbițe diverse investiții private drept mari realizări, dar care la o analiză mai atentă se dovedesc eșecuri investiționale banale. Un exemplu tipic este un antreprenor din județul Mureș, despre al cărui proiect din anul 2008 aflăm că „s-a ridicat la 600.000 de euro, din care 200.000 de euro reprezintă fonduri europene nerambursabile.”. Valoarea actualizată netă a proiectului calculată pe baza profitului net în perioada 2008 – 2013 (6 ani) și a unei rate medii anuale a inflației de 5,18% este negativă, mai exact -2.126.093 Lei, respectiv, -578.247 Euro, sumă apropiată de investiția inițială. Cu alte cuvinte, în 6 ani, antreprenorul nostru nu a amortizat aproape nimic din investiția inițială.

Pervertirea antreprenoriatului este acum desăvîrșită. Dincolo de ascunderea adevărului, lucrul cel mai supărător este că acest „jurnalism pozitiv” alterează modul în care oamenii, în general, și tinerii, în special, percep fenomenul economic. Nu vorba doar despre exerciții de PR. Este vorba despre o ipocrizie generalizată, care incriminează profitul sănătos (și implicit capitalismul) și slăvește valori precum CSR.

Indiferent de strategiile de PR, o firmă nu poate fi responsabilă din punct de vedere social dacă nu este în primul rînd cu adevărat profitabilă, pentru că fie sifonează profitul pentru evitarea taxelor (curat antisocial!), fie intră în faliment, aducînd nefericire pentru comunitate și colaboratori.

Impozitul anual efectiv – IAE

Citeam ieri pe portalul realitatea.net un articol despre minciuna taxelor mici din România, a cărui argumentație este fundamentată pe raportul Doing Business 2014 publicat de Banca Mondială (2013).

Conform articolului evocat, cota consolidată de impozit plătită de firmele din România exprimată ca pondere din profit este de 42,9%, după cum se poate vedea și în tabelul de mai jos:

sursa: http://www.doingbusiness.org/data/exploreeconomies/romania#paying-taxes

Mi s-a părut mică ponderea de 42,9% din profit, motiv pentru care am citit metodologia. Și m-am luminat – domnii de la Doing Business nu iau în calcul popularul TVA! E drept că TVA nu este asimilabil impozitului pe profit așa cum sînt taxele și contribuțiile pe muncă plătibile de firmă, însă nici nu poate fi ignorat. E ca și cum v-ați duce la bancă și v-ar spune că rata dobînzii pentru împrumutul pe care-l aveți este de 16.5%, însă cînd vedeți suma lunară de plată realizați că mai e ceva: diverse comisioane care fac ca cei 16,5% să devină 34,5% 🙂 Dacă se adaugă și TVA în discuția asta, procentul devine după estimarea mea aproximativ 60%, aceasta fiind ponderea reală din profit pe care o expropriază tov. statul unui antreprenor mediu 🙁

Așa cum statul a dat o lege care definește Dobînda Anuală Efectivă (DAE) pentru a proteja cetățenii de „apucăturile fine” ale băncilor comerciale, respectiv pentru corecta informare a consumatorilor, tot așa ar trebui să dea o lege pentru definirea Impozitului Anual Efectiv (IAE) plătibil de către o firmă, pentru a-l apăra pe antreprenor de guverne socialiste incompetente și lacome și pentru a-i informa corect pe inconștienții care vor să deschidă o afacere în România.

Antreprenoriat – ce nu se arată la televizor (2)

Despre fiscalitate și protecție socială

În articolul precedent scriam despre realitățile frecvent trecute cu vederea legate de eficiența economică a unei afaceri.

În acest articol, voi scrie cîteva cuvinte despre fiscalitate și protecția socială impusă de stat, în context antreprenorial. Voi merge în continuare pe același exemplu al afacerii cu fotografii din postarea anterioară. Nu voi respecta rigorile legii contabilității, ci voi face o abordare simplificată, adecvată oricărei persoane care se gîndește să pornească o afacere.

Taxele, impozitele, contribuțiile obișnuite ce privesc o întreprindere tipică pot fi grupate în trei categorii:

impozitul pe profit;
taxa pe valoarea adăugată TVA;
taxe, impozite și contribuții aferente salariilor.

În panoplia statului există multe alte taxe, impozite, contribuții, însă acestea fie nu sînt specifice decît marilor operatori economici, fie cuantumul / ponderea lor nu schimbă dramatic situația firmei din exercițiul nostru. E important de precizat totuși că acestea reprezintă o sursă importantă de stres și ne poziționează în coada clasamentului ăsta http://www.doingbusiness.org/data/exploreeconomies/romania/

Despre taxele, impozitele și contribuțiile aferente salariilor am scris pe larg aici – Cîte zile pe an muncim pentru stat. Rezultatul este destul de simplu – pentru fiecare 100 Lei salariu net (bani în mînă), firma mai plătește încă 82 Lei, adică un total de 182 Lei.

Impozitul pe profit (cotă de 16%) se aplică pe diferența dintre incasarile firmei și cheltuielile (deductibile ale) acesteia, în care se cuprind și salariile plus taxele aferente, diferență numită profit brut. După scăderea impozitului din profitul brut (dacă este pozitiv), se obține profitul net.

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este de fapt tot un impozit a cărui cotă este în general de 24% (cu excepție la pîine, cărți și alte mărunțișuri). TVA de plată se aplică în cazul agenților economici pe diferența dintre TVA colectat și TVA deductibil, atunci cînd TVA colectat este mai mare.

Cam asta cu teoria. Să vedem acum cum arată o simulare (în varianta simplistă) a taxelor, impozitelor și contribuțiilor în contextul unei firme:

Pe axa orizontală avem numărul de fotografii produse în prăvălia noastră. Pe verticală sînt bani (EURO). Cu rosu este evoluția volumului total al taxelor în funcție de numărul de fotografii, cu verde evoluția profitului brut în funcție de numărul de fotografii, iar cu albastru evoluția profitului net, evident, tot în funcție de numărul de fotografii produse. Fișierul de calcul tabelar este disponibil aici: Antreprenoriat fiscalitate – Copy

Se poate observa cu ușurință că suma taxelor de plată către stat este întotdeauna pozitivă, chiar și atunci cînd firma înregistrează pierderi (cum se întîmplă cel mai des cu firmele care abia au demarat activitatea economică). Acest lucru se întîmplă pe de-o parte din cauza taxelor aferente salariilor, dar și a TVA. Taxa pe valoarea adăugată apare de plată chiar și atunci cînd firma înregistrează pierderi (în cazul nostru, în intervalul aferent unui număr de fotografii cuprins între 60.000 și 90.000).

Mai mult decît atît. O analiză asupra ponderii cumulate a taxelor pe salarii și TVA în totalul taxelor plătite ne dovedește că aceasta este cuprinsă între 80% și 100%. Cu alte cuvinte, statul nu îi pasă deloc dacă firma este profitabilă! Această realitate este susținută de Raportul bugetar 2013. Structura veniturilor bugetare confirmă ponderea cumulată covîrșitoare a taxelor pe bunuri și servicii (în prinipal TVA) și „contribuții de asigurări”.

Sursa: Raport buget 2013, pag. 15

Orice s-ar spune, acesta nu este un mediu propice antreprenoriatului. Stimulează birocrația, corupția și inhibă dezvoltarea economică bazată pe investiții și acumulare de capital.

Ar fi de făcut cîteva lucruri. Însă o măsură anume cred că ar putea fi luată, fără un impact bugetar semnificativ, dar cu un puternic impact social, economic, politic favorabil – trecerea totală a taxelor, impozitelor și contribuțiilor salariale în sarcina exclusivă a angajaților, respectiv degrevarea firmelor de aceste taxe. Angajații vor trebui să-și facă singuri declarațiile de impunere și să-și plătească impozitele, contribuțiile etc. Cu siguranță vor deveni mai atenți cînd votează și cînd vor vedea cum sînt cheltuite sumele pe care le plătesc cu mîinile lor.

Antreprenoriat – ce nu se arată la televizor

Antreprenoriatul este foarte la modă zilele astea. Politicieni, oamenii din media, mediul academic perorează despre beneficiile antreprenoriatului. Sînt de acord cu acestea. Antreprenoriatul reprezintă esența capitalismului și este modul normal de accedere către prosperitate al unei societăți libere. Comisia Europeană recomandă introducerea în programa școlară a antreprenoriatului, încă de la clasele primare. În ciuda ideii generale favorabile, antreprenoriatul nu este scutit de dublu limbaj. Profitul nu este privit cu prea multă îngăduință de către români. Prea des facem socoteala altora și îi blamăm pentru lăcomie pe antreprenori sau, pur și simplu, ne văităm de prețurile mari din piață, fără a vedea în asta o oportunitate de a investi în agricultură (de fapt, asta îi deosebește pe antreprenorii adevărați de restul – văd oportunități acolo unde alții doar se vaită). Chiar dacă nu fructifică oportunitățile, antreprenorul are o înțelegere diferită a prețului care îi este cerut în piață pentru cartofi. Statul, la rîndul său, cînd nu mai vorbește la televizor prin reprezentanții săi, îi tratează de facto pe antreprenori drept infractori, indiferent dacă e vorba de taxe, impozite, respectarea legislației sanitar-veterinare, protecția consumatorului, protecția muncii și nenumărate altele. Adică, întîi trage și dup-aia strigă „Stai!”. Nici măcar nu se străduie să salveze aparențele, dimpotrivă, pentru că politicienii au găsit în antreprenori un cal de bătaie în demersul lor zilnic de a arăta cît de mult poartă de grijă cetățeanului.

Ce nu se arată la televizor?

De fapt, esențialul. Nici măcar studenților din facultățile economice nu li se explică asta. Să luăm un exemplu didactic – o idee de afacere cu fotografii. Suma necesară demarării afacerii este de 25.000 EURO, din care 15.000 EURO reprezintă un împrumut pe 5 ani cu dobînda de 20% pe an (DAE pentru credite în EURO fără ipotecă este cca. 17%), iar restul fonduri personale. Puteți înlocui fotografiile din acest exemplu cu șaorme, structuri din fier-beton pentru construcții, obiecte decorative de porțelan sau ce vreți dvs. Întrebarea este cum veți aprecia reușita afacerii la sfîrșitul celor 5 ani. Departe de a avea pretenția de a fi descoperit apa caldă, voi face exercițiul ăsta pentru că prea mulți intră în jocul ăsta fără să știe despre ce e vorba și se prăbușesc lamentabil, iar pe de altă parte, mult-prea-mulți vorbesc despre antreprenoriat fără să spună nimic. În exemplul meu, după cum spuneam, este vorba despre fotografii, prin procedeul tradițional (chimie umedă). Exercițiul este structurat pe 2 foi de calcul:

Bucătărie foto – unde se arată cît costă materiile prime din care se obține o fotografie, respectiv prețul de vînzare și profitul unitar. De exemplu, o fotografie obișnuită de dimensiunea unei cărți poștale (10x15cm) costă 0,2588 Lei (brut) și se vinde cu 0,50 Lei (brut), ceea ce corespunde unui cîștig de 91%!
Calcul economic – într-un scenariu moderat optimist cu toate veniturile și cheltuielile estimate pe 5 ani. Rezultatul arată așa:

În traducere, dupa anul 1 avem o pierdere operațională de 60 EURO, ceea ce poate fi considerat lăudabil. Din anul 2, avem profit destul de frumos (23% – 25%), respectiv între 12.000 Euro și 17.000 EURO. Dacă ne oprim aici – și mulți asta fac, lucrurile arată bine. Să tot faci afaceri! Dar mai este ceva: Valoarea Actualizată Netă (VAN, sau Net Present Value – NPV). Indicatorul ăsta ia în seamă că 100 EURO azi valorează mai mult decît 100 EURO mîine (sau peste 5 ani) și, în virtutea principiului ăsta corelează veniturile estimate (profitul, în cazul nostru) cu cheltuielile evaluate printr-un calcul actuarial. Acesta din urmă ține seama de recuperarea investiției inițiale asupra căreia se aplică dobînda pomenită la început (dobînda se calculează și asupra fondurilor proprii, pentru că altfel suma respectivă ar fi putut aduce alte venituri). Astfel, ca să răspund întrebării de la începutul exercițiului, beneficiul total după 5 ani de muncă, riscuri, sacrificii este de 6190 EURO. Cum vi se pare? Cam puțin, nu? Se poate ridica întrebarea, „Bine, dar unde-i profitul ăla care s-a adunat începînd cu anul al doilea?”. Păi profitul ăla a plătit împrumutul inițial de 15.000 EURO plus dobînda aferentă pe 5 ani, cei 10.000 EURO fondurile personale și dobînda aferentă acestora. Atenție: cei 10.000 EURO NU reprezintă un beneficiu și nici dobînda asupra acestora. Pentru curioși fisierul de calcul tabelar este disponibil aici: Poze pe net – Copy Eu unul nu aș intra în afacerea asta. Riscurile nu sînt cuantificate în calculul economic prezentat, iar acumularea de capital necesară unei dezvoltări este cvasi-inexistentă. Ce păcat! Arăta atît de frumos…