Politică – Pagina 2 – Blogul lui Dumitru lui Nae

Ranga ca argument.

Citeam azi un articol din Libertatea în care Costi Rogozanu, cu trimitere la volumul Slujbe de căcat. O teorie. (Graeber, David (2018): Bullshit Jobs. A Theory. Simon & Schuster), zice așa:

De ce am susține mari companii cu fonduri publice enorme ca să ”creeze joburi” (de cele mai multe ori inutile și alea sau prea prost plătite și exploatatoare doar pentru că n-au chef să investească într-un robot) în loc să suținem un venit universal pentru fiecare cetățean?
Se întreba Graeber: cum am ajuns să aprobăm că e bine să creezi joburi dându-le unora cu averi imense și mai mulți bani, dar să refuzăm redistribuirea banilor către cât mai mulți care vor întreține economia prin nevoile lor?

O să încerc o demontare a tîmpeniilor de mai sus:

În unele cazuri izolate, care nu fac obiectul de fond al articolului și al ideilor lui David Graeber, companii private primesc scutiri temporare de impozite pentru crearea de locuri de muncă. Însă diferența netă e în favoarea statului, adică scutirile de impozit sînt mai mici decît sumele care se întorc la stat sub formă de impozite de la acele companii. Cazul tipic este acela al companiilor private care angajează atîți oameni cîți au nevoie ca să își îndeplinească obiectivele în condiții de eficiență economică și concurență;
Impozitele pe salarii reprezintă unul din principalii piloni ai bugetelor statelor (în România e pe locul 3, după TVA și accize, și reprezintă peste 14% din încasările totale la bugetul de stat). Adică mai mulți angajați = mai mulți bani la buget. Iar dacă angajații ăia sînt în mediul privat, atunci vorbim de veniturile reale ale bugetului de stat (impozitele și taxele pe muncă ale angajaților din sectorul public nu contribuie în mod real la creșterea veniturilor bugetare, pentru că sînt plătite direct de la bugetul de stat).
Pentru roboți nu se plătesc impozite si taxe pe muncă, ceea ce, presupunînd înlocuirea oamenilor cu roboți pe scară largă, ar conduce la scăderea semnificativă a veniturilor bugetare.
Există posibilitatea teoretică a unui „venit universal pentru fiecare cetățean”. Întrebarea e de unde ar veni banii ăia. Dar ne lămurim imediat, din redistribuirea banilor altora. Adică prin jaf, așa cum au făcut Lenin, Hitler, Stalin și toți descendenții lor. Antropologie curată!
Aparenta salvare ar veni de la „cât mai mulți care vor întreține economia prin nevoile lor”, adică cu cît mai mare foamea și penuria, cu atît mai bine e întreținută economia, ca nu cumva să se îngrașe!

Ideile astea de planificare centralizată a economiei și de redistribuire arbitrară a bogăției bîntuie lumea de mai bine de 100 de ani și au fost încercate cu rezultate catastrofale de fiecare dată cu scuza nelipsită că nu au fost corect aplicate. N-ar fi nimic extraordinar dacă aberațiile nu ar trece la un nivel cu totul nou – În apărarea jafului. O istorie a vandalismului. (Osterveil, Vicky (2020): In Defense of Looting: A Riotous History of Uncivil Action. Bold Type Books).

Descrierea cărții pe Amazon zice așa:

A fresh argument for rioting and looting as our most powerful tools for dismantling white supremacy.

Anarhismul nu e cîtuși de puțin o teorie nouă, iar opera tovarășei Osterweil este doar o banală canistră de benzină aruncată în focul evenimentelor din America disimulată în straie pseudointelectuale și progresiste. Sper totuși că practica jafului cu violență și a distrugerii cu impunitate nu va fi următorul experiment social extins la nivel global, aidoma marxismului. Sînt curios cum vor justifica intelectualii adevărați componenta rasistă a mișcării împotriva omului alb.

Altfel, singura concluzie logică a celor două cărți e că decît să te chinuiești cu un bullshit job, mai bine pui mîna pe rangă și îți iei singur tot ce ai nevoie – se vor găsi suficienți intelectuali care să îți ia apărarea.

Adevărata pandemie la noi este ticăloșia

Newsweek România, care se lăuda în mai anul ăsta că n-o să ia bani de la guvern pe fondul pandemiei, dar care nu avea nici o problemă să plătească din buzunar pentru a crește vizibilitatea conținutului editorial despre PNL prin postări Facebook, acuma că a început campania electorală pentru alegerile locale, pare că a găsit droguri la penețeu.

Trebuia să joc rolul principal din piesa Singurătatea alergătorului de cursă lungă, m-a sprijinit un prieten din tinerețe, m-a susținut în fața consiliului artistic pe care l-a felicitat pentru această inițiativă, dar a ridicat o foarte mică obiecție, de ce tocmai eu în rolul alergătorului de cursă lungă care am platfus de mic copil… De ce am ascuns asta colectivului??? Platfus… În ce scopuri???

În pandemie au murit mai puțini oameni decît în aceeași perioadă a anului trecut *

În 10 August Institutul Național de Statistică a dat un comunicat de presă (203) care mi se pare că a trecut cam neobservat.

Asta deși Hotnews a preluat informația aproape imediat, iar Scînteia Financiară la o zi după (azi).

În primele șase luni din 2020 au murit cu 5765 mai puțini oameni decît în 2019, respectiv cu 4,4% mai puțini.

Luna	Decedaţi 2020	Decedaţi 2019	Diferență 2020-2019
ianuarie	23352	27388	-4036
februarie	21699	22357	-658
martie	22591	23665	-1074
aprilie	21812	21338	474
mai	20249	21264	-1015
iunie	21073	20529	544
Total	130776	136541	-5765

Pentru curioși, aici este comunicatul celor de INS in format .pdf și aici este fisierul .xls cu toate datele.

Situația era previzibilă încă de luna trecută, conform comunicatului 180 din 10 iulie, însă lucrurile sînt cu adevărat interesante după aproape două luni de la încetarea stării de urgență. Să vedem cum arată datele pentru Iulie, dar pentru asta va trebui să așteptăm pînă în septembrie.

Ca să fie treaba corectă și să nu și-o ia în bască, autorii comunicatului INS au băgat această notă:

Pentru o caracterizare completă a fenomenelor demografice înregistrate în lunile martie-iunie 2020, în contextul pandemiei COVID19, trebuie avut în vedere faptul că prevederile ordonanţelor militare au introdus anumite limitări în posibilitatea de desfăşurare a unor evenimente cu mai mult de 3 persoane, au limitat deplasările în afara locuinței și în afara localității, au suspendat activitățile în spații închise, au determinat Uniunea Notarilor Publici să amâne termenele pentru dosarele de divorț aflate pe rol după sistarea stării de urgență. De asemenea, prevederile Hotărârilor de Guvern pentru perioada stării de alertă au impus anumite limitări în ceea ce privește numărul persoanelor care se pot întâlni în locurile publice, precum și prevederi privind organizarea de evenimente la un număr foarte mic de participanți. Datele trebuie interpretate în corelare cu informaţiile din surse administrative, în special cele publicate de Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică.

Cu alte cuvinte, este meritul statului și al guvernului în mod special că, de fapt, nu stăm așa de rău cum tot încearcă să ne aburească aceiași guvernanți și canalele media plătite de ei pentru asta.

Chiar dacă ne referim strict la perioada „de pandemie” martie – iunie, părerea mea este că scăderea numărului de decese trebuie interpretată prin prisma faptului că oamenii au fost mai atenți cu igiena personală, au evitat excesele și au fost mai atenți în general la starea lor de sănătate, pe considerentul că dacă te îmbolnăvești lucrurile pot deveni mai complicate decît de obicei. Totuși, datele ne arată că virusul COVID-19, deși reprezintă un pericol netăgăduit, nu este un ucigaș în masă (pentru că altfel am fi avut o creștere semnificativă a numărului de decese, iar nu o scădere ca acum) și putem specula îndreptățit că numărul deceselor cauzate de acesta este supraestimat prin modul arbitrar de contabilizare a cauzelor de deces.

–

* cu peste 1000

America fără etaje*

E ușor să-i judecăm pe alții, nu? De parcă vanitățile, fricile iraționale, egoismul nu ne-ar fi dus niciodată pe drumul greșit. Mai ales cînd avem doar două cartonașe. Alb și negru. Stînga, dreapta. Liberali și conservatori. Victime și agresori. Bine și rău.

Dar oare așa stau lucrurile – lumea este formată din oameni buni-buni și oameni răi-răi?

Abordarea potrivită la întrebarea asta este o simplă introspecție. Dacă sîntem suficient de onești o să găsim răspunsul. Dar dacă vrem să mergem mai departe, trebuie să abandonăm blocajele emoționale și abordarea convențională bine – rău. Pentru că fiecare acțiune a noastră nu are niciodată doar o singură consecință, ci mai multe, în funcție de context.

Inginerii, economiștii, uneori și politicienii au nevoie să exploreze un pic mai atent consecințele – anticipate și neanticipate, așa că s-a dezvoltat o ramură a științei care studiază deciziile în condiții de incertitudine. Și, deși la nivel individual oamenii judecă la fel ca în urmă cu 100 sau 1.000 de ani, cu toții sîntem captivi în bucla Between paralysis by analysis and the extinction by instinct.

Partea proastă este că bunul simț natural pe care îl căpătăm în primii ani de viață ne este sistematic erodat de politicienii care ne transmit că merităm cu mult mai mult decît primim și că nu e vina noastră dacă lucrurile merg prost, ci a celorlalți. Din cînd în cînd, ni se spune că sîntem sub amenințarea teribilă a celorlalți, că sîntem exploatați cu sălbăticie și că sîntem pe deplin îndreptățiți să ne luăm înapoi (sîc!) lucrurile de care am fost prea mult timp privați.

Ca să fie clar, asta este retorica pe care au folosit-o toate regimurile totalitare din secolul XX: comuniștii lui Lenin, naziștii lui Hitler, comuniștii lui Mao, ai lui Stalin, ai lui Castro, ai lui Pol Pot și ai tuturor sateliților lor din Europa de est și de aiurea. Toți dictatorii pomeniți au avut la început susținere socială, iar majoritatea celor care au contribuit activ la aducerea la putere a acestor criminali au crezut că fac bine, că luptă împotriva opresiunii și a injustiției și a corupției. Pentru ca, în cele din urmă, să realizeze pe propria piele cît de mult au greșit…

Și, cînd să zicem că am scăpat, iată că politicieni și canale mainstream media din zilele noastre lipsite de orice scrupule aduc în lupta pentru putere aceeași retorică manipulatoare și criminală.

Întrebarea care rămîne după ce se așează praful este dacă sîntem abosolviți de responsabilitate. Că așa făceau toți, nu? Că nu am executat decît ordine. Că injustiție socială și corupție. Că rasism. Că violență. Așa e. Așa făceau toți, am executat doar ordine, avem injustiție și corupție și rasism, dar la nivel individual răspundem pentru tot ce am făcut și ce am fi putut face și nu am făcut.

În toate exagerările și manipulările îngrozitoare care au loc zilele astea legat de moartea lui George Floyd, cea mai bună poziție mi se pare a fi cea a lui Barack Obama, într-un discurs din 2015 legat de un caz asemănător.

„There’s no excuse for that kind of violence that we saw yesterday!”

* Ilf și Petrov, 2012, Polirom.

Încrederea noastră și responsabilitatea lor

Alaltăieri (26.06) se văita domnul doctor Arafat că „noi creăm toate premisele ca populația să nu mai creadă nimic și să ajungem din nou în astfel de dezastru”, adică noi ăștia care sîntem mai cîrcotași și contrazicem teoriile bombastice ale domniei sale. Asta fără a omite să se laude cu performanțele sale:

„România a evitat acest dezastru și în loc să recunoaștem că am evitat o astfel de situație, noi creăm toate premisele ca populația să nu mai creadă nimic și să ajungem din nou în astfel de dezastru”.

Sursa https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/raed-arafat-medicii-vor-ajunge-sa-decida-cine-ramane-in-viata-si-cine-nu-suna-extrem-de-cinic-dar-este-realitatea-1329472

Folosirea manipulativă a pronumelui „noi” este menită să arate că dl. doctor nu se poziționează în afara poporului pe care îl ceartă, asumîndu-și astfel prefăcut o parte a vinei.

Chestia e că ieri (27.06) la ora 13:00 site -ul https://stirioficiale.ro/ publica comunicatul Grupului de Comunicare Strategică (GCS) cu 325 de noi infecții COVID-19, din doar 1.877 de teste (677.259 de teste, cumulat), adică 17,3%! Faptul că procentul ăsta era de aproape 7 ori mai mare față de media zilnică din ultima perioadă (între 2,5 și 3%) a fost remarcat de mai multe site -uri de presă, între care Hotnews.ro și Spotmedia.ro, în timp ce la GCS nu a sesizat nimeni anomalia evidentă și nici nu a considerat de cuviință să mai verifice odată înaintea publicării oficiale.

Mai mult, odată ce li s-a atras atenția că au greșit, cei de la GCS au venit cu o actualizare la ora 14:59 și, fără să-și recunoască greșeala, au spus că au fost efectuate este de 12.236 de teste (687.618 teste, cumulat).

Numărul cazurilor depistate pozitiv cu noul coronavirus rămâne de 325 de persoane.

Și, chiar dacă nu și-au reconoscut greșeala, cei de la GCS s-au simțit datori cu o explicație:

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 677.259 de teste. Menționăm că raportarea este parțială, necuprinzând datele de la 12 laboratoare, dintre cele 112 care funcționează în prezent.

Cu alte cuvinte, după cum se poate vedea în tabelul de mai jos, GCS spune că lucrurile stau în felul următor:

Nr. Laboratoare		Nr. Teste 26.06.2020	Nr. Infectari depistate	Rata infectarii
Total	112	12.236	325	2,7%
Raportare partiala	100	1.877	325	17,3%
Omise	12	10.359	0	0,0%

Un număr de 100 de laboratoare au făcut în total 1.877 de teste și au descoperit 325 de cazuri de infectare cu COVID-19. Alte 12 laboratoare, inițial omise în raportare, au făcut 10.359 de teste (în medie 863 teste / zi / laborator!) și nu au găst nici un caz de infectare.

Discrepanța asta este atît de mare, încît nu putem lansa decît două ipoteze de lucru: fie metodologia de testare este perfect greșită, fie GCS ne aburește cu nerușinare. Evident că nu știu care dintre cele două ipoteze este cea reală, însă probabilitățile îmi spun că a doua e mai plauzibilă.

Punînd văicărelile ipocrite ale domnul doctor în fața erorilor de comunicare cu date foarte sensibile, dar mai ales în fața aspectului „ciudat” al acestora, ar trebui să ne întrebăm cine este de vină că „populația nu mai crede nimic”?

Mi-e dor de Vadim. Și el era ridicol, dar era unul autentic.

Marea mascaradă

Pe timpul lui Ceaușescu milițienii erau printre cele mai inepte și detestabile creaturi. Sigur, existau și oameni în tagma asta, dar majoritatea erau doar făpturi decerebrate, recrutate special pentru această calitate – necesară executării fără crîcnire a celor mai oribile misiuni. Faptul că erau analfabeți era de notorietate, dovadă fiind cursurile de școlarizare forțată la care erau supuși, însă cu rezultate dintre cele mai comice.

De exemplu, circula un banc în epocă cu o clasă de milițieni la seral care au primit la examen întrebarea „Cine a scris Scrisoarea a III -a?”. La un moment dat vine un șef mai mare din ministerul de interne să se intereseze cum merge examinarea. Examinatorul iese precipitat și lac de sudoare din sala de examen și spune: „Tovarășe secretar (secretarii ăștia erau mari barosani pe vremea aia, n.m.), raportez, i-am rupt cu bătaia, da’ nici unul nu vrea să recunoască!”.

Avansarea analfabeților se făcea cu derogare pînă la grade de ofițeri superiori. Majoritatea celor ajunși ofițeri, jenați de handicapul lor – în special față de ofițerii de la ministerul apărării, unde lucrurile nu mergeau așa de ușor, s-au înscris la facultatea de drept la FF sau seral (o fabrică de diplome avant la lettre). Acolo ofițerii de miliție au beneficiat de tratamentul îngăduitor al unui corp profesoral sensibilizat pe linie de partid (Hai, dom’le, că n-o să ajungă avocat pledant sau judecător, ce naiba!…) și au ieșit absolvenți de studii superioare, deși singurul lor progres real era de la analfabet la analfabet funcțional. Variațiuni la facultatea de drept erau școala de ofițeri – pentru ăia mai sărăcuți, și „academia” Ștefan Gheorghiu – pentru ăia cu potențial. Chestia e că acești ofițeri de miliție cu studii superioare, din cauza complexelor de inferioritate devenau după absolvire și extrem de aroganți, că răi erau dinainte. Nu e lipsit de importanță că acești milițieni s-au regăsit în idealurile naționalismului interbelic și că ei sînt principalul promotor al dacopatiei ca substitut de identitate.

Revoluția i-a prins în funcții pe tovarășii ofițeri și subofițeri de la ministerul de interne și, în afară de schimbările de nume – polițiști și jandarmi în loc de milițieni, mare lucru nu s-a schimbat – nici analfabetismul (funcțional), nici complexele de inferioritate, nici aroganța și răutatea, nici obediența față de partid, nici proastele obiceiuri de capă și șpagă și nici în nici un caz obiceiul de a obține o diplomă de licență în drept la una dintre fabricile de diplome, private de data asta.

Impostura, complexele de inferioritate, aroganța sînt de notorietate și în zilele noastre, pentru că mai există cîțiva jurnaliști nebuni care scriu despre faptele de vitejie ale tovarășilor de la ministerul de interne. Iar violențele forțelor ministerului de interne împotriva manifestanților din 10 august 2018 trebuie interpretate în această cheie a analfabetului funcțional care își descarcă toată frustrarea și răutatea pe ceea ce reprezintă opusul său – oameni liberi, educați, integri, cu simțul umorului.

sursa: https://www.facebook.com/media/set/?set=p.2824388767614290&type=3

Și, acuma că am stabilit cum stăm, să citim în revista Newsweek ce le-a fătat mintea tovarășilor din „Grupul de Lucru din Jandarmeria Română” – grafia cu majuscule le aparține.

„Art. 5 – (1) Sunt interzise manifestările publice prin care: c) se urmărește defăimarea ţării şi a naţiunii, afectarea caracterului național, suveran și independent, unitar și indivizibil al statului român, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri“. 
Art. 6 – Pe timpul desfăşurării manifestărilor publice, sunt interzise: h) ascunderea feţei cu articole de îmbrăcăminte sau alte accesorii, cu intenţia de a împiedica identificarea“.

După ce ne-au zăpăcit de cap cu izolare, cu carantină, cu distanțare socială, cu magazine și restaurante închise, cu obligativitatea purtării măștii pe figură, toate spre binele nostru, evident, azi vin aceiași milițieni care au condus ostilitățile în ultimele 3 luni și ne spun că nu mai avem voie să purtăm mască pentru că am împiedica astfel identificarea!

Da, ar fi împiedicată astfel identificarea ălora de vor să defăimeze minunatele cadre de nădejde ale ministerului de interne și care vor să compromită minunata idee de lege a lui Liviu Dragnea de defăimare socială.

Concluzia ar fi că nu trebuie să li se interzică să dea legi doar infractorilor din parlament, ci și milițienilor din ministerul de interne, pentru că și unii și alții au același motiv.

Cum am ajuns aici?

Într-un scenariu optimist, în care nu ne vom fi abandonat cu totul smintiților și sociopaților care au prins aripi zilele astea, peste cîțiva ani, după ce ne vom fi revenit cît-de-cît din alunecarea spre involuție, ar trebui să ne punem întrebarea „Cum a fost posibil?”.

Cum a fost posibil să abandonăm rațiunea, să ne lăsăm pradă panicii, să devenim atît de îndoctrinați și obtuzi?

Dincolo de efortul unora de a ne zăpăci și controla, avem o problemă cu confortul – frica de a nu pierde bruma de bunăstare acumulată. Casa mea, mașina mea, vacanțele mele, Iphone -ul meu, televizorul meu OLED de 165 de centimetri, jobul meu de la televiziune/radio/firma de PR, amanta mea, prestigiul meu de influencer de facebook… Viața fără aceste mici bucurii ar fi de nesuportat! La biserică mergem doar pentru că așa cere norma socială și ca să nu ne stricăm imaginea despre noi înșine – totuși, avem un suflet.

Pe urmă, confortul venit odată cu dezvoltarea tehnologică din ultimele decenii a transformat știința și ingineria în domenii plictisitoare, pentru care este nevoie de atît de multă răbdare, muncă și timp, încît doar ciudații se mai refugiază acolo. Chiar, cine dracu’ își mai bate capul cu chestiile astea cînd îți poți cumpăra Iphone -ul de la supermarchet?! Plus că domeniile astea nici nu te califică automat la o viață de baștan fără griji. Iar asta se vede și în atitudinea părinților față de școală – deși doar unii reproșează pe față profesorilor notele mici ale copiilor și cerințele exagerate, aproape toți gîndesc astăzi așa. Că doar nu vrem să devină copilul cercetător, să semene cu infantilizatul Cristian Presură, Doamne ferește! Bine, din mimetism social trebuie să îl apreciem pe dl. Presură, că e cercetător și e român neaoș. Totuși, pentru copilul nostru ar fi mai potrivit un post de ajutor de băgător seamă la primăria sectorului 4, direcția de control și programe cultural-artistice, unde are program lejer, viață socială, salariu frumușel, de picat – mai pică… Că noi am știut întotdeauna să ne descurcăm, dă-i dreacu de fraieri!

Am putea zice, nu dom’le, noi nu sîntem din ăia! Dar dacă ne uităm cu detașare la reacția noastră în fața amenințării COVID-19 o să observăm că poporul e polarizat în două mari categorii de extremiști.

Prima categorie este cea a negaționiștilor – conspiraționiști. În categoria asta intră (nelimitativ) cei care sînt împotriva vaccinurilor, cei care cred sincer că pămîntul e plat, care îl cred vinovat de toate relele din lume pe George Soroș și/sau pe Bill Gates, care protestează împotriva tehnologiei 5G că ne prăjește creierele (ca și cum nu le-ar avea deja prăjite!), gură-cască cărora li se dă atenție și se simt dintr-o dată importanți, agenți de influență străini veniți să destabilizeze, pușcăriași – foști politicieni în căutare de electorat etc. Ăștia, săracii, cred că amenințarea COVID-19 nu există deloc, totul fiind o conspirație mondială, și protestează cum se pricep și ei mai bine. Interesant este că bezmeticii ăștia beneficiază de acoperire media semnificativă și că autoritățile prin, nu-i așa, mîna de fier în mănușă de catifea a jandarmeriei, se poartă cu o nefirească delicatețe, deși se încalcă mai multe legi simultan. Aș specula aici că reacția autorităților este motivată electoral – chiar dacă nebunii care ies în piață sînt foarte puțini, cei care gîndesc ca ei sau care sînt vulnerabili la ideile lor sînt foarte mulți, probabil inclusiv în rîndul autorităților și al forțelor de ordine 😉

A doua categorie este cea a speriaților de bombe și a disperaților izolării totale, unde conduce informal gauleiter -ul … am uitat cum îl cheamă. Dacă ar fi după ei, toată lumea ar trebui încuiată în case pînă la găsirea unui leac minune, iar cine iese ar trebui împușcat fără somație. Eine kleine colivie. Solid gratii, solid oberlicht, oțel Krupp!, cum ar veni. De fapt, ar trebui împușcați nu doar ăia care ies din casă, ci și cei care argumentează împotriva izolării totale. Ein wort, ein mort! Crucea lor este Binele Public, iar nu teama viscerală și egoistă, nuuu! Drept care se simt îndreptățiți să impună cu forța dreptatea lor. Bine, nu toți panicații izolaționiști sînt atît de serioși ca gauleiterul nostru, există și cei care se cred amuzanți – fac meme și tot felul de glume infantile pe seama celor din prima categorie. Și deși în categoria asta sînt statistic oameni mai tineri și mai educați, nici cu ei nu se poate purta o discuție civilizată – într-o bigoterie de dicționar întîi îți aruncă în față studii și date oficiale, iar cînd le zici că mai sînt și alte studii și că datele oficiale nu sînt tocmai riguros și consistent culese îți pun eticheta de negaționist.

Nici uneia din cele două categorii nu pare să-i pese că, de cînd e lumea, comunitatea științifică a fost divizată, că au existat teorii unanim acceptate azi considerate ridicole, că oameni de știință remarcabili au fost discreditați pentru păcatul de a fi contrazis teoriile oficiale, că oamenii de știință sînt oameni care mai greșesc și că, în general, nu e chiar o idee bună să fii foarte categoric în părerile personale pe domenii care îți sînt străine de departe.

Ar mai fi statul asistențialist care trebuie să se laude permanent că a dat, că a făcut și că s-a preocupat. Rezultate? Lipsa efortului susținut și beneficiile obținute facil au început să facă victime. Întîi bunul simț. Apoi gîndirea critică. Așa am ajuns să nu ne mai pese de dreptate, ci doar de lege, așa am ajuns să credem că meritocrația este discriminatoare. Așa am ajuns să proslăvim colectivismul care ne izbăvește de responsabilitate individuală – panaceul miracol pentru stînjeneala creată de lipsa empatiei față de ceilalți.

Deci, să nu ne îngrijorăm, statul o să aibă grijă!

Jurnal de front

În care vedem cît de mare e prăpastia dintre comunicatele oficiale și ce se întîmplă în realitate, de data asta la ministerul finanțelor.

ziua 30 de stare de urgență, pandemie de COVID-19

Florin Cîțu, ministrul finanțelor – „Reconstruim economia! Pe 17 Aprilie incep înscrierile în cel mai important program de susținere a IMM-urilor din ultimii 30 de ani. Împreună o să ieșim din această perioadă cu o economie mai puternică și mai competitivă.” https://www.facebook.com/florin.citu/videos/10219730199383746/

ziua 32

Florin Cîțu, ministrul finanțelor, nu permite nici o șmecherie – „Probabil aceleasi personaje care arunca cu noroi in tot ceea ce face guvernul au atacat site-ul IMM INVEST. Nici eu si nici romanii onesti care au acum nevoie de aceste resurse nu ne asteptam la o asemenea ticalosie. Nicio problema. Continuam. Mergem inainte. Aflam cine este in spatele acestui atac si ii voi prezenta public. De un lucru va asigur pe toti. Pe perioada cat site-ul nu functioneaza nu se inregistreaza nimeni in acest program. Nu permit nicio smecherie.” https://www.facebook.com/florin.citu/posts/10219750753977598

ziua 33

Florin Cîțu, ministrul finanțelor – „Agenția de rating Fitch A PĂSTRAT rating-ul României dar a scăzut perspectiva. În condițiile crizei prin care trece astăzi economia globală PĂSTRAREA rating-ului arată ÎNCREDEREA pe care o are agenția de rating în măsurile luate de acest guvern. Înrăutățirea perspectivei este un AVERTISMENT CLAR dat de agenția de rating populiștilor din Parlament. […]” https://www.facebook.com/florin.citu/posts/10219761124036843

ziua 36

Florin Cîțu, ministrul finanțelor – „<<Economia va ieși mult mai bine decât ne așteptam din această criză. Știu că am spus că au scăzut încasările, dar acum companiile au revenit, plătesc la timp și estimez că în aprilie vom încheia mai bine decât credeam. 90% dintre companiile românești sunt IMM-uri, s-au descurcat să-și facă reconversie, au răspuns imediat la apelul nostru, s-au pliat pe situația de față și au început să producă ventilatoare, materiale sanitare și ce a mai fost nevoie. Veți vedea, eu am încredere că după ce ieșim din această criză vom avea o economie mult mai bună>>, a declarat Florin Cîțu, la Digi 24.” https://newsweek.ro/economie/citu-economia-va-iesi-mult-mai-bine-decat-ne-asteptam-din-aceasta-criza

ziua 39

Florin Cîțu, ministrul finanțelor – „Am fost informat de instituțiile abilitate că noua forma a site-ul IMM INVEST, pe care înțeleg că nu o mai poate ataca nimeni, o să fie gata saptamana viitoare. […] Romanii trebuie să știe adevărul! Că să fie mai clar, site-ul IMM INVEST o să fie lansat săptămâna viitoare si se va deschide cu anunțul din cartolina atașată. Am fost informat de specialiști că este foarte probabil că site-ul să fie accesat de cel puțin 4 milioane de oameni în prima ora.” https://www.facebook.com/florin.citu/posts/10219831015224079

ziua 40

Florin Cîțu, ministrul finanțelor, va face totul – „Agenția de rating Moody’s a PĂSTRAT rating-ul României și a schimbat perspectiva de la stabil la negativ. La fel ca Standard and Poor’s și Fitch agenția de rating Moody’s spune doua lucruri:

– finanțele României au fost administrate ingrozitor de prost în ultimii ani de guvernele socialiste;

– legea pensiilor trecută prin Parlament de Ciolacu și PSD fară niciun fel de sursa de finanțare. Și Moody’s, la fel ca celelalte doua agenții de rating, folosește legea pensiilor ca motiv principal pentru schimbarea perspectivei la negativ. Legea pensiilor adaugă la cheltuieli în buget 10 miliarde lei în 2020 și 30 miliarde lei în 2021.

[…] Am înțeles avertisementul agențiilor de rating. Le asigur că vom continua exact pe drumul pe care am pornit. Iar pe români îi asigur că voi lua masurile necesare în așa fel încât să nu existe niciun fel de problema în finanțarea deficitului și implicit plata facturilor statului la timp, chiar și în condițiile în care avem aceste aprecieri din partea agențiilor de rating. În plus, voi face tot ce este posibil ca la următoarele evaluări ale agențiilor de rating Romania să revină la perspectiva stabila sau chiar direct la pozitiv.” https://www.facebook.com/florin.citu/posts/10219841951177471

Bun. Acuma hai să vedem ce zice Moody’s pe 24 Aprilie 2020. (aici în format .pdf © 2020 Moody’s Corporation, Moody’s Investors Service, Inc., Moody’s Analytics, Inc. and/or their licensors and affiliates (collectively, „MOODY’S”). All rights reserved.) .

„Cei doi factori cheie pentru schimbarea perspectivei în negativ sunt:
1. O deteriorare structurală a finanțelor publice, agravată de o creștere a datoriilor pe termen lung care se referă la reforma pensiilor din 2019;
2. O agravare a poziției externe a României, cu o creștere a datoriei în valută pe termen scurt, care sporește susceptibilitatea țării la riscul de evenimente.

Ce ar îmbunătăți ratingul?
Având în vedere perspectivele negative, actualizarea ratingului este puțin probabilă în viitorul apropiat. Moody's ar putea schimba probabil perspectiva ratingului la stabilă, dacă ar ajunge la concluzia că guvernul are succes în a opri și - pe termen mediu - a inversa deteriorarea structurală a finanțelor publice. Pe termen mediu, consolidarea fiscală structurală susținută de o colectare mai mare de impozite și o pondere mai mică din cheltuielile curente ar îmbunătăți sustenabilitatea fiscală. Împreună cu o reechilibrare către creșterea cheltuielilor de investiții, o reducere constantă a deficitului structural de cont curent și o acoperire sporită a fluxurilor generatoare de datorii ar fi, de asemenea, pozitive pentru credit.
Ce ar deteriora ratingul (încă și mai tare, n.m.)?
Probabil că ratingurile României vor scădea de vreme ce Moody's a concluzionat că sănătatea fiscală a României va continua să se deterioreze structural, în timp ce dezechilibrele externe vor rămâne la un nivel ridicat. În ultimă instanță, această concluzie va reflecta probabil absența pe termen mediu a unui răspuns politic determinat și eficient la provocările structurale ale țării, deteriorînd și mai mult evaluarea noastră asupra puterii instituționale și a guvernării. În absența unor șocuri ulterioare severe asupra economiei și / sau a intensificării riscurilor financiare, Moody's se așteaptă ca perspectivele negative să se diminueze în următoarele 12-18 luni. În acest scenariu, evaluarea lui Moody ar avea în vedere agenda politică a guvernului care va fi aleasă la sfârșitul acestui an sau la începutul anului 2021.”

Și, cu asta, capitalul de respect pe care l-am avut pentru dl Florin Cîțu s-a epuizat. Pentru că se tot bate cu pumnii în piept că agențiile de rating au păstrat ratingul și doar au scăzut perspectiva, în condițiile în care păstrarea ratingului nu are nici o semnificație pentru investitori (aceștia privesc mai mereu spre viitor), ci doar un sprijin politic voalat pentru guvernul penelist, ca să nu fie aruncat direct la gunoi. Iar asta nu e un cadou, ci doar grijă pentru banii investitorilor care sînt deja aici, pentru că alternativa la guvernul penelist ar putea fi mult mai nocivă (ca și precedenta). Pe de altă parte, perspectiva spune esențialul și anume că dacă mergem în continuare pe drumul ăsta (pensii speciale, creșterea punctului de pensie, ajutoare de stat distribuite arbitrar & prostește etc.) ne ia dracu, lucru pe care dl Cîțu îl confirmă textual (vezi postarea din ziua 40), preferînd să sprijine demagogia populistă curentă.

Concluzia mea este că în urma stării de urgență economia noastră va fi lovită dur – peste 1 milion de contracte de muncă suspendate la data de 21 Aprilie, reprezentînd cca 15% din totalul contractelor de muncă la nivel național (inclusiv cele din domeniul public), care ar putea ajunge după incă o lună la 20%. Criteriile birocratice de acordare a ajutoarelor către firme și persoane aflate în dificultate sînt atît de stricte și stufoase încît sînt mai curînd inaccesibile. Guvernul actual lucrează în proporție de 90% să își conserve capitalul electoral, susținerea baronilor locali – fie ei peneliști sau din alte partide și susținerea altor structuri de putere (servicii de informații, BOR etc.).

Și cînd actualii guvernanți vor cîștiga (probabil) alegerile, că asta e, sub presiunea realității crude la care au contribuit voios aproape un an întreg, vor deveni și mai intervenționiști (Vom face totul!…), și mai populiști (Românii trebuie să știe!…) și mai totalitari.

Scuza că ceilalți ar fi fost mai răi nu ține.

Cît de relevante sînt statisticile oficiale

Dacă stai cu o bucă pe o plită încinsă și cu cealaltă bucă pe un bloc de gheață, media e bună, dar, în realitate, e vai de fundul tău! *

În tentativa lamentabilă de a demonstra că au totul sub control, autoritățile nu prididesc să ne alimenteze cu statistici oficiale alarmante. Iar împreună cu principalele canale de știri care preiau aceste statistici formează un sistem auto-oscilant perfect, în care undele de panică sînt amplificate exponențial, pentru că, nu-i așa, panica vinde. Autoritățile cîștigă capital politic, iar canalele media audiență. În condiții normale concubinajul ăsta e firesc, însă în condițiile actuale, așa cum foarte potrivit zice dl. profesor Dragoș Paul Aligică, „Isteria și alarmismul din presă se ridică la nivel de pericol de securitate națională”. Emoția trebuie să primeze, iar rațiunea, rigoarea și relevanța statisticilor sînt erezii.

Așa că haideți să vedem un exemplu (stirioficiale.ro):

 Informare de presa - 01 aprilie 2020, ora 20:52

Deces 87
Bărbat, 77 ani din jud. Bistrița Năsăud. Internat din 22.03.2020 în SJU Bistrița - Secția Boli Interne, cu diagnosticul: BPOC acutizat, Cardiomiopatie dilatativa, Cardiopatie Ischemica Cronica, Fibrilatie atriala cu alura rapida, Insuficiență Cardiacă Congestivă stadiul III, Extrasistole ventriculare, Pneumonie interstitial, Pleurezie mica inchisa dreapta, Hipertrofie de prostata, Insuficienta Renala std.III.
Recoltare probe biologice pentru COVID -19 în 24.03.2020. Externat în 30.03.2020 înaintea primirii rezultatului pentru COVID-19 (pe biletul de externare este precizat: evoluție favorabilă sub tratament, recomandare de continuare a tratamentului). Confirmat cu COVID -19 în 31.03.2020, proba lucrata în Laboratorul IRO Cluj. Decedat acasă în 31.03.2020.

Iar mai jos „știrea”:

sursa: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/patru-noi-decese-din-cauza-covid-19-in-romania-bilantul-ajunge-la-90-de-morti-1285144

Adică, potrivit statisticii oficiale, bărbatul de 77 de ani din Bistrița Năsăud a murit din cauza COVID-19, iar celelalte 10 afecțiuni consemnate par să nu fi ridicat probleme prea mari.

Unul dintre neajunsurile sistemului actual de comunicare al stării de fapt este că nu se face distincția între cazurile în care cronavirusul a fost confirmat, dar nu este cauza principală a morții („cu”) și cele în care coronavirusul este cauza principală a morții („din cauza”). Chestia asta este explicată de un medic britanic în articolul ăsta https://www.spectator.co.uk/article/how-to-understand-and-report-figures-for-covid-19-deaths-:

The distinction between dying ‘with’ Covid-19 and dying ‘due to’ Covid-19 is not just splitting hairs. Consider some examples: an 87-year-old woman with dementia in a nursing home; a 79-year-old man with metastatic bladder cancer; a 29-year-old man with leukaemia treated with chemotherapy; a 46-year-old woman with motor neurone disease for 2 years. All develop chest infections and die. All test positive for Covid-19. Yet all were vulnerable to death by chest infection from any infective cause (including the flu). Covid-19 might have been the final straw, but it has not caused their deaths.

Sau, așa cum remarcă Nina Schwalbe, membră a CFR, într-un articol de pe World Economic Forum, este posibil să ca rata deceselor să fie cu mult supra-estimată pentru că este raportată la numărul cazurilor confirmate, ceea ce, mai ales într-o țară ca România unde numărul testelor făcute la mia de locuitori este extrem de mic, reduce masiv baza de raportare (denominator).

However, instead of counting us all in the denominator, in many countries including the US, only people sick enough to go to the hospital are counted. People sick enough to go to the hospital are more likely to need critical care, and patients in critical condition are more likely to die than patients with mild symptoms. This means the fatality rate looks higher than it really is.

*Zicerea de la început îi este atribuită lui Grigore Moisil, însă este apocrifă. Ceea ce nu e cazul cu următoarea:

Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil.

Comitetul oamenilor muncii se întoarce

„A clear conscience is usually the sign of a bad memory.” Steven Wright

Văd o mulțime de ofuscați pompoși care înfierează cu mînie proletară creșterile de preț la articole care cu greu se mai găsesc zilele astea prin magazine. Price gauging & Virtue signalling, cum ar veni.

Un exemplu elocvent aici:

Ne place sau nu, crizele nu suspendă legile economice. La unele categorii de produse – de exemplu făină, drojdie, spirt medicinal cererea a crescut de peste 3 ori! Producătorii angajează cheltuieli suplimentare semnificative să își dubleze producția (nimeni nu lucrează în mod normal la 50% din capacitate) și tot nu reușesc să acopere cererea. Prima și cea mai banală creștere de cheltuieli este cea cu personalul, fie că trebuie să angajeze mai mulți oameni, să lucreze în 3 schimburi, fie că trebuie să-i plătească pe cei existenți pentru ore suplimentare. Asta în condițiile în care și producătorii și distribuitorii români sînt loviți de criză. Pe urmă mai multe utilaje – de exemplu, în România există stocuri uriașe de făină, dar care nu este ambalată. Iar ambalarea se face pe linii de ambalare ale căror capacități sînt dimensionate pentru o vînzare normală, nu pentru situații de criză și consumatori smintiți. Nu cu mult diferit stau lucrurile la drojdie, măști sterile, dezinfectant, paste făinoase, spirt medicinal, conserve, hîrtie igienică etc.

Iar după vîrful ăsta de cerere, evident va veni o cădere bruscă a cererii, care va aduce la rîndul ei cheltuieli suplimentare și pierderi. Va veni pentru că va trece valul de panică și oamenii vor realiza că nu au ce face cu 10 kilograme de făină în casă, că oricum se găsește, chiar dacă mai scumpă. Plus că bugetele gospodăriilor se vor subția cît de curînd. Iar producătorii vor trebui să dea afară din oameni și/sau să le reducă programul de lucru (și salariile) și să plătească aiurea pentru utilajele nefolosite. Unii vor trebui să închidă cu totul și să își declare insolvența (chestie care evident că nu îl interesează pe ofuscatul pompos de serviciu).

Pînă la urmă, în toată nebunia asta, trebuie să ne hotărîm dacă mai vrem să vedem produsele alea la culoare, chiar și la un preț de 3 ori mai mare. Apelul la plafonarea prețurilor, de control și amendare a producătorilor și comercianților, public shaming -ul nu sînt decît forme de populism și iresponsabilitate.

În fond nu trebuie să ne căznim prea tare, trebuie doar să reactivăm legea nr. 5 / 1974 (care a fost abrogată abia în 1998!):

Pentru infaptuirea hotaririlor partidului si statului privind dezvoltarea intensiva si modernizarea continua a agriculturii, realizarea indicatorilor de productie si economici la un nivel ridicat, in vederea cresterii aportului unitatilor agricole de stat la dezvoltarea economiei nationale si in aprovizionarea populatiei cu cantitati sporite de produse agrozootehnice, sarcini deosebite revin comitetelor oamenilor muncii, directorilor, inginerilor sefi, contabililor sefi, sefilor de ferme si celorlalte cadre tehnice si economice din aceste unitati.
In vederea cresterii rolului si raspunderii fata de partid si de stat a comitetelor si consiliilor oamenilor muncii, directorilor, inginerilor sefi, contabililor sefi, sefilor de ferme si celorlalte cadre tehnice si economice din unitatile agricole de stat,
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania adopta prezenta lege.