Mi-au căzut sub ochi în dimieața asta reacții la discursul lui Cristi Puiu de la TIFF 2020.
Ce zice omul? Începe prin a-i ruga pe oamenii din public să poarte mască și le spune celor care nu doresc să poarte că pot face asta, adică n-o să cheme jandarmii… De fapt, Cristi Puiu face o declarație politică. Cuvintele sînt pro conformare, dar sensul este critic. Cuvintele sînt ca să nu pună în pericol desfășurarea festivalului și organizatorii. Sensul declarației lui Puiu este pentru inimile și mințile celor din public.
Sigur, poți fi de acord sau nu cu mesajul lui Cristi Puiu. Însă e deplorabilă reacția acelei (mari) părți a publicului care nu a înțeles niciodată că nu poți amesteca opiniile politice ale artistului cu opera sa și că obiceiul de a pune artiștii pe piedestale morale construite doar în imaginație e prilej de disonanță cognitivă. În fond pe artiști trebuie să îi apreciem (sau nu) pentru opera lor, nicidecum pentru opiniile politice sau conduita morală.
Ceea ce nu putem spune despre detractorii de serviciu ai lui Cristi Puiu, pentru că ei nu sînt artiști sau nu sînt cunoscuți publicului pentru opera lor artistică, între care îi putem enumera pe Cristian Tudor Popescu, Lucian Mîndruță, cu o mențiune specială pentru George Butunoiu, care pune o poză cu cumnată-sa și îl acuza pe „ticălosul” regizor pentru viața grea pe care aceasta o are în sistemul medical.
De la public shaming la îndemnurile de boicotare – you’re canceled – nu e decît o aruncătură de băț. Sau de scîrnă, mîncată cu voioșie de unii care trăiesc din chestia asta într-un individ pus la zidul infamiei pentru opiniile lui greșite (sic!).
Sigur, se vor găsi unii care vor susține că între regizorul Cristi Puiu, cu a sa declarație de la TIFF, și deputatul Adrian Solomon, care în urmă cu cîteva săptămîni a intrat într-o șaormerie din centrul vechi al Bucureștiului fără să poarte mască și s-a mai și certat cu polițiștii chemați la fața locului, nu e nici o diferență- sînt negaționiști amîndoi. Dacă citești asta și te recunoști în clișeul ăsta, îmi pare rău pentru tine – probabil că ești fără speranță.
Norocul nostru este că detaliile sordide ale vieții marilor artiști ai neamului nu prea sînt cunoscute, că rămîneam dracului fără intelectuali!
Later edit (13 august). Văd că domnul George Butunoiu a șters postarea în care îl face ticălos pe regizorul Cristi Puiu, și de-aia link -ul ăla de mai sus nimerește în gol. Aproape bine, doar că nu a pus în loc niște scuze (deși poate a făcut-o pe canale private?), ci a făcut o nouă postare în care spune că înțelege buna intenție a comentatorului care îi lua apărarea lui Cristi Puiu, însă, cînd vine vorba de moarte,
cred că singură idee care îţi mai vine pe moment este să pui mâna pe coasă şi să-i aperi pe ai tăi cum poţi şi tu. Da, într-adevăr, nu mai sunt prea spiritual zilele astea… ?
Să-i spună cineva dlui Butunoiu că numărul deceselor în 4 luni de pandemie e mai mic decît în aceeași perioadă a anului trecut (INS) și că oricum lupta care contează nu e împotriva morții, ci pentru viață.
Am reascultat discursul dlui Puiu. Ești cam departe de realitate.
„e deplorabilă reacția acelei (mari) părți a publicului care nu a înțeles niciodată că nu poți amesteca opiniile politice ale artistului cu opera sa”? Păi nu publicul a amestecat politica cu opera, ci dl Puiu. Nu el a spus textual că acest guvern (pentru care eu nu am nicio aderență!) trebuie pus la punct la vot? Nu a spus nimic despre film, absolut nimic!
Și teoria ta că dacă nu ești „artist” nu poți vorbi despre artă e o prostie. Dacă nu sunt instalator nu pot spune că mi s-a înfundat chiuveta? Întotdeauna contează ce spui și faci, coerența și logica, nu din ce poziție o faci. Manolescu nu știu să fi scris poezii (probabil că da, cândva), deci nu poate scrie despre Cărtărescu?
Și încă: pe artiști îi apreciem pentru opera lor, sigur. Dar astăzi în lume sunt foarte mulți artiști buni și foarte buni. Am posibilitatea să aleg, la același nivel (cel puțin!) un artist care nu bate câmpii la prezentarea propriului film. Jurgen Klopp, dacă ai auzit de el, a spus că el e antrenor, nu se pricepe la pandemie și alte chestii, vorbește doar despre fotbal. Exemplar!
Cînd am zis că „e deplorabilă reacția acelei (mari) părți a publicului care nu a înțeles niciodată că nu poți amesteca opiniile politice ale artistului cu opera sa” era destul de clar că nu mă refeream la cei cunoscuți publicului în mod special pentru opera lor, ci chiar la public, la mine și la tine, de exemplu. Cu alte cuvinte, artiștii pot face sau zice lucruri stupide în viața de zi cu zi, fără ca asta să diminueze valoarea intrinsecă a operei lor.
Și sigur că ne putem alege dintre foarte mulții artiști din toate timpurile, mai ales dacă nu ne contrazic credințele noastre intime cu declarații ieșite din comun, însă atenție la cognitive bias.
Altfel, să știi că eu nu am scris nicăieri că „dacă nu ești „artist” nu poți vorbi despre artă”, ceea ce într-adevăr e o prostie, dar nu a mea.