Principalul mecanism al represiunii din timpul dictaturii ceaușiste a fost înființarea unei clase (sic!) de supercetățeni, fie înrolați în structurile aparatului central comunist, fie în structurile opresive, fie în amîndouă, o specie aparte de sociopați al căror cinism îi făcea capabili să disimuleze integrarea în societate în timp ce își urmăreau interesele meschine, fără nici o urmă de responsabilitate morală sau conștiință socială *. Este vorba despre ceea ce generic s-a numit nomenclatură și securiști.
Cooptarea în nomenclatură sau în tagma securiștilor nu era puțin lucru, iar cînd avea loc era aidoma cooptării în familiile mafiote. Ce trebuia să faci odată ajuns acolo? Păi trebuia să-ți eutanasiezi liberul arbitru și să execuți orice îți cerea partidul, securitatea, șeful, fără ezitări și fără crize de conștiință. De exemplu să-l raportezi pe vecinul sau pe colegul care ascultă Europa Liberă sau pe cel care face bancuri pe seama cuplului Ceaușescu. Sau să-l acuzi pentru lucruri neadevărate pe unul sau pe altul, pentru că așa cerea interesul de stat, prin vocea șefului de la partid sau de la securitate. Sau să răspîndești zvonuri dintre cele mai penibile menite să zăpăcească oamenii obișnuiți, care oricum erau ținuți în întuneric și la propriu, și la figurat. Dacă te dovedeai un colaborator inimos, care nu avea remușcări să bată, să totureze și să omoare oameni, aveai șanse reale de promovare. Reacția unuia ca Alexandru Vișinescu , torționar și criminal comunist, cînd a fost recunoscut de victimele sale și întrebat despre responsabiltatea sa este lesne explicată de suprimarea definitivă a oricărei urme de umanitate. Ce primeai în schimb? Cel mai adesea bani și o poziție de putere, dar și posibilitatea de a te aproviziona preferențial cu produse alimentare și pentru gospodărie din magazine cu circuit închis, ceea ce nu era puțin lucru – carnea, ouăle, brînza nu se găseau aproape deloc pentru muritorii de rînd, iar uleiul, zahărul și pîinea se dădeau pe cartelă, ca nu cumva să mănînci trei felii în loc de două sau să faci diabet!
Reacția jandarmilor la manifestația din 10 August arată același fel de sociopatie, indivizi care ale căror acțiuni și atitudini sfidează cu obrăznicie reguli morale ale societății, cu aceeași înclinație către servilism și același dispreț pentru condiția umană ca cel al securiștilor de odinioară. Nici nu-i de mirare, fiind vorba de indivizi abrutizați, fără nici o meserie, cu școală puțină și proastă, dar cu o neobosită dorință de parvenire. Fiecare individ angajat în această structură opresivă știe că salariul pe care îl ia acolo nu l-ar putea lua niciodată pe piața muncii, iar în mintea lui protestatarii sînt cei care vor să-i ia friptura de pe masă. Iar recentele măriri de salarii făcute de guvernarea pesedistă sînt făcute special ca să sublinieze ciracilor ce au de pierdut dacă nu execută orbește ordine, chiar dacă sînt criminale.
Faptul că au acționat la ordin cînd au bătut, cînd au dat cu gaze și cînd au făcut toate mizeriile surprinse pe înregistrări nu îi scuză pe jandarmi, cum nu i-a scuzat nici pe criminalii condamnați la Nurnberg, iar ipoteza că au avut numerele de identificare acoperite probabil că va dovedi intenția criminală și le va aduce circumstanțe agravante.
Faptul că povestea asta nu a stîrnit o reacție serioasă din partea societății arată de fapt cît de mici sîntem și cît de ieftin ne vindem. Însă cu adevărat gravă mi se pare alunecarea spre fundamentalism și ușurința cu care ne-am lăsat dezbinați de non tema definirii familiei.
Pentru că înainte să ne speriem de pericolul familiilor netradiționale, ar fi trebuit să ne scandalizăm de corupția generalizată, de incompetența strigătoare la cer a celor care ne conduc, de ticăloșia sistemului care permite unor condamnați penal să facă legi și să le impună cu forța, inclusiv să își dea singuri grațieri!
–
*Au fost cooptați în structurile comunist-securiste și psihopați violenți, adevărate bestii, călăi care au schilodit și omorît cu sadism deținuți politici, necesari la instaurarea prin teroare a regimului, dar aceștia au fost îndepartați prin anii 60, pentru că „stricau imaginea partidului”.