Una dintre capcanele comune în care obișnuim să intrăm este cea a falsei antiteze, prin mecanismul unui automatism mental facil care tinde să ne ofere comfort sau timp mai mult pentru lucruri mai importante.
Zilele astea comunismul pare o chestie tot mai îndepărtată, abstractă, dar ademenitoare – mai ales pentru cei care nu i-au simțit pe deplin gustul, și care este folosit recurent în diferite alocuțiuni ca opus cu nazismul și ororile lui.
Să luăm, de exemplu, următoarele afirmații [1]:
„Comunismul nu introduce aberația biologică în selecția socială. E doar un sistem politic excesiv in utopismul sau, așa cum e excesiv in utopismul sau si liberalismul extrem. Comunismul niveleaza in sărăcie si mediocritate; ultraliberalismul, crezând in justiția imuabilă a „mâinii nevăzute a pieței”, lasă să crape (dorință uneori chiar formulată explicit) neadaptații, care nu beneficiază de plasa protecției sociale mediocre oferite de comunism.”
„Nici comunismul extrem, nici liberalismul extrem, nu introduc însă un factor biologic in iraționalul lor utopic. Comunismul si ultraliberalismul nu transmit un simțământ de castă sau superioritate etnică; nazismul, însă, da. Nazismul este o ideologie rasială, care împarte umanitatea in categorii definite odată pentru totdeauna.”
„Comunismul si ultraliberalismul sint sisteme deschise. Oricine poate efectua o ascensiune socială începând din momentul in care acceptă regulile jocului. In schimb, nimeni nu poate deveni „arian”.”
„Comunismul si ultraliberalismul sint rătăciri logice care se pot repara prin argumentare. Nazismul si ideologiile etnice sint maladii ale spiritului si ale egoului individual inainte de a deveni un distrugator cancer social.”
Mi se pare că ceva nu e în regulă aici:
- Într-adevăr, comunismul nu a introdus factorul biologic în selecția socială, însă a introdus concepul de luptă de clasă, materializat atît ca factor discriminanator ordinar, cît și într-un sens direct, cu execuții sumare și crime în masă. Omiterea acestei aberații mi se pare că nu poate fi pusă pe seama unei erori. Deși cred că e nepotrivit să faci comparații între grozăvii de o asemenea amploare, cred că comunismul a adus mai multă nenorocire, cel puțin pentru că a beneficiat de o perioadă mai mare de timp să-și arate roadele [2].
- Și comunismul a contruit un simțămînt de castă și de superioritate, dar proletară, iar nu etnică. Care-i diferența? În ce se măsoară aceasta? Da, nazismul e o ideologie rasială abominabilă, însă comunismul e o ideologie bazată pe lupta de clasă. Prin ce e mai bună ultima, că numărul victimelor e comparabil sau posibil mai mare? [3].
- Asocierea dintre comunism și ultraliberalism este neavenită – primul ignoră opțiunea individuală și chiar dreptul de exprimare a acesteia, instituind egalitarismul prin constrîngere, iar al doilea o venerează, lăsînd binele comun la libera alegere a indivizilor.
- În ecuația comunism & ultraliberalism ≠ nazism, ultraliberalismul este băgat în mod vădit să descumpănească, cunoscută fiind teorema comunism ≅ nazism = totalitarism.
- Descrierea comunismului ca sistem deschis este adevărată, dar abominabilă în fond. Calea de ascensiune socială era liberă dacă erai dispus la delațiune, la ipocrizie, la violență verbală și fizică împotriva unora care nu erau de acord cu gîndirea oficială și aveau și curajul să zică asta. Asta este calea pe care au urmat-o călăi precum Vișinescu (pensie de stat de 3200 Lei pe lună) [4] sau armatele de delatori [5]. În plus, cinismul care răzbate din ideea de acceptare a regulilor jocului la care se referă autorul, este demn de un delator profesionist al apuselor vremuri.
- Orice ideologie are rătăcirile ei logice, însă acestea sînt inofensive pînă în momentul în care sînt puse în practică. Și dacă vorbim de cancer social, ce exemplu mai bun decît cel produs de comunism putem găsi? O societate care a ajuns la concluzia că numai proștii muncesc, că școala este o fandoseală, că totul ni se cuvine – ajutoare, pensii, creșteri salariale etc., că avem drepturi grămadă, dar nici o obligație!
În copilărie am adormit adesea pe programul Europei Libere, cu paraziții specifici undelor scurte și al bruiajelor celor de la securitate. Eram suficient de mare ca să înțeleg, dincolo de propaganda americană, că ceva era profund greșit în România, în afară de megalomania lui Ceaușescu și ororile securității. Cred că nu exagerez dacă afirm că Europa Liberă a fost ultima redută a libertății, cea care i-a ținut pe mulți români să nu își piardă mințile în întunecata epocă comunistă. Lăsînd la o parte pretextul simbolurilor și al folosirii abuzive a acestora, rămîn cu impresia că maniera cum autorul afirmațiilor citate mai sus face o relativizare a comunismului este un afront adus spiritului a ceea ce a fost Europa Liberă.
–
[1] http://www.europalibera.org/content/article/24924694.html
[2] http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/canibalismul-provocat-sovietici-basarabia
[3] The Soviet Story https://www.youtube.com/watch?v=G2QPJNPPCSo&has_verified=1&bpctr=1604910342
[5] https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_cu_persoane_care_au_f%C4%83cut_poli%C8%9Bie_politic%C4%83