Domnul profesor Mircea Coșea zicea nu cu mult timp în urmă că nu mai are încredere în statistică. Nu la ramura matematicii numită statistică se referea dl. profesor, ci la instituțiile de stat care au ca obiect de activitate studiul laturii cantitative a realităților înconjurătoare, pentru că sînt politizate masiv și prezintă concluzii deformate grosolan pentru cosmetizarea performanțelor politicienilor zilei.
Pentru a demonstra afirmația de mai sus, să luăm un exemplu ușor – șomajul. Mai întîi să vedem definiția substantivului comun șomer.
- ȘOMÉR, -Ă, șomeri, -e, s. m. și f. Persoană aptă de muncă dar fără un contract de muncă și care caută un loc de muncă. – Din fr. chômeur. (DEX 98);
- chômeur, chômeuse, nom. Personne se trouvant au chômage. (Larousse).
- chômage, nom masculin. (de chômer). Situation d’un salarié qui, bien que apte au travail, se trouve privé d’emploi. (Larousse).
În Dicționarul explicativ al limbii române ni se indică originea franțuzească a termenului, deși asta nu i-a împiedicat cu nimic pe lingviștii români să denatureze definiția originală – francezii nu spun nimic despre starea de căutare a unui loc de muncă, ci pur și simplu, definesc șomajul ca fiind situația unui salariat care, deși apt de muncă, nu este angajat.
Institutul Național de Statistică (INS) definește „șomerii înregistrați”, potrivit Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, adică doar cei care și-au pierdut locul de muncă de mai puțin de un an și care sînt înregistrați la ANOFM. Doar că, după o perioadă de 6 pînă la 12 luni (în funcție de stagiul de cotizare), șomerul își pierde calitatea de înregistrat la ANOFM, își pierde indemnizația de șomaj și este scos din statisticile oficiale privind șomajul, chiar dacă nu și-a găsit un loc de muncă. Adică dispare, în mod foarte convenabil pentru guvernanții zilei.
Asta conduce la aberații precum cea în care numărul persoanelor fără un loc de muncă crește, iar șomajul oficial scade, după cum am arătat aici https://dumitruluinae.wordpress.com/2011/08/14/somajul-bugetele-asigurarilor-sociale-de-stat-si-de-sanatate-vs-statistica-oficiala/
Desigur, mai există și definiția șomajului BIM*, termen folosit atît în statisticile oficiale (INS, Eurostat etc.) cît și de o parte a mediului academic, definiție care deși este mai puțin restrictivă decît cea din legea amintită mai devreme, tot nu reflectă realitatea în toată splendoarea ei.
Așa că, pentru a putea arăta cum stau lucrurile fără să inventez eu definiții noi, ci folosind date oficiale ale INS și definiția din dicționarul Larousse, voi ține o socoteală de-a lungul timpului a populației active civile (1), a numărului mediu de salariați (2), patroni (3), lucrători pe cont propriu (4) și lucrători familiali neremunerați (5) din economie. Voi considera că lucrătorii pe cont propriu sînt asimilabili patronilor, iar pe lucrătorii familiali neremunerați îi voi asimila șomerilor – a se vedea șomaj voluntar. Astfel, voi considera că diferența dintre populația activă civilă și salariați + patroni + lucrători pe cont propriu, în sensul definiției din dicționarul Larousse, sînt șomeri. Cam asta e.
Se poate observa în tabelul de mai sus că peste 2,2 milioane de persoane apte de muncă nu lucrau în anul 2012, reprezentînd peste un sfert din populația activă civilă. Detalii aici.
Care e relevanța acestei statistici? Păi în primul rînd ne scutește de manipularea politicienilor și a principalelor canale media care preiau pe nemestecate date de la INS, controlat de primii. În al doilea rînd, statistica asta demonstrează că ceva nu e în regulă cu sistemul de contribuții taxe și impozite pe muncă în actualul sistem, în sensul că îi descurajează și pe angajatori, și pe angajați, împingîndu-i pe primii să nu mai angajeze sau să angajeze la negru, împărțind beneficiul evaziunii cu angajații, și pe cei din urmă să nu mai muncească, pentru că oricum salariile sînt prea mici, iar statul dă ajutoare și nu lasă pe nimeni să moară de foame, că n-ar da bine.
Voi reveni cu date mai recente, în măsura în care acestea vor fi disponibile de la surse oficiale.
–
* International Labour Organization http://www.ilo.org/global/lang–en/index.htm
NB: Institutul Național de Statistică oferă date la liber. E de bine!
Bun gasitul.
Complicat si dialogul asta blogheristic, dialog destul de asemanator celui dintre „emisorul” care punea un mesaj intr-o sticla si o arunca in ocean si „receptorul” care il gasea si el cand il gasea.
Dar . . .
Am vazut referirea la deturnarea sensului cuvantului-concept „somer”.
Asa cum stim, regulile nu le fac niciodata cei de la baza vreunei piramide umane pentru varful aceleiasi, ci intotdeauna varful (mai bine cotatii) pentru baza.
Si in ce priveste limba, „cei de sus” pregatesc textele pentru cei de jos.
Prosti ar fi „ai de sus” sa cedeze „alor de jos”, ceea ce dispune regula, doar pentru ca regula dispune asta?
Ma rog, povestea-i lunga si nu e timp de intins la vorba. Tratez si eu asupra „rastalmacirii limbii romane”, intr-o pagina chiar cu numele asta dar nu stiu de ce nu iese in cautari.
Se poate intra insa in „democratia obiectivista” si . . . caut eu sa explic pe acolo jaful care s-a facut si se face in limba romana mai ales din 45 incoace. Salve!