Citeam ieri pe portalul realitatea.net un articol despre minciuna taxelor mici din România, a cărui argumentație este fundamentată pe raportul Doing Business 2014 publicat de Banca Mondială (2013).
Conform articolului evocat, cota consolidată de impozit plătită de firmele din România exprimată ca pondere din profit este de 42,9%, după cum se poate vedea și în tabelul de mai jos:
sursa: http://www.doingbusiness.org/data/exploreeconomies/romania#paying-taxes
Mi s-a părut mică ponderea de 42,9% din profit, motiv pentru care am citit metodologia. Și m-am luminat – domnii de la Doing Business nu iau în calcul popularul TVA! E drept că TVA nu este asimilabil impozitului pe profit așa cum sînt taxele și contribuțiile pe muncă plătibile de firmă, însă nici nu poate fi ignorat. E ca și cum v-ați duce la bancă și v-ar spune că rata dobînzii pentru împrumutul pe care-l aveți este de 16.5%, însă cînd vedeți suma lunară de plată realizați că mai e ceva: diverse comisioane care fac ca cei 16,5% să devină 34,5% 🙂 Dacă se adaugă și TVA în discuția asta, procentul devine după estimarea mea aproximativ 60%, aceasta fiind ponderea reală din profit pe care o expropriază tov. statul unui antreprenor mediu 🙁
Așa cum statul a dat o lege care definește Dobînda Anuală Efectivă (DAE) pentru a proteja cetățenii de „apucăturile fine” ale băncilor comerciale, respectiv pentru corecta informare a consumatorilor, tot așa ar trebui să dea o lege pentru definirea Impozitului Anual Efectiv (IAE) plătibil de către o firmă, pentru a-l apăra pe antreprenor de guverne socialiste incompetente și lacome și pentru a-i informa corect pe inconștienții care vor să deschidă o afacere în România.