Cum rezolvă alții problema cîinilor

Că autoritățile de la noi sînt inepte și corupte știe toată lumea. Atunci cînd nu fac nimic în legătură cu o anumită problemă, se dovedește că e convenabil – nici un funcționar nu trebuie să-și suprasolicite neuronul, iar riscurile a face greșeli sînt minime, dar și profitabil – există un număr important de cetățeni pe care îi mulțumește lipsa acțiunii firești, care devin importanți în context electoral.

romania-condamnata-de-cedo-din-cauza-cainilor-vagabonzi-crop-644x416

Sursa: http://www.ziarulring.ro/stiri/30268/romania-condamnata-de-cedo-din-cauza-caini

De aceea, mi-am zis să cercetez cum fac alții cu cîinii vagabonzi.

Canadienii pornesc de la niște definiții simple și reguli clare. Pe de o parte problema se centrează pe responsabilitatea proprietarului de animal de companie față de societate și mediu, iar pe de altă parte se tranșează eficient ce se întîmplă cu cîinii, pisicile, aligatorii etc. (animale presupuse a fi) de companie care se plimbă fără stăpîn prin locuri publice.

Reducînd aria de cercetare, legislația canadiană vorbește despre cîinii arestați (impounded dogs). Primăria orașului Calgary clarifică problema în 11 rînduri de text:

Cîinii din lista de mai jos […] au fost arestați de către Serviciul pentru animale pentru că se deplasau liber în zone publice, fapt care constiuie o încălcare a Legii privind deținerea responsabilă a animalelor de companie. Un cîine care se deplasează liber creează probleme de siguranță pentru populație și pentru cîine. Cîinii arestați sînt ținuți în prezent la Centrul de servicii pentru animale aflat la adresa 2201 Portland Street SE. Cîinii arestați care pot fi identificați pe baza unui medalion cu număr de licență, a unui tatuaj lizibil sau a unui microcip cu informații actuale, sînt găzduiți pentru zece (10) zile. Cîini arestați ce nu pot fi identificați sînt găzduiți pentru patru (4) zile. Cîinii nerevendicați de către proprietarii lor în acest interval (4, respectiv 10 zile, n.m.), vor fi supuși unei evaluări comportamentale și de sănătate, iar dacă se consideră potriviți pentru adopție, aceștia vor deveni disponibili pentru adoptarea de către public. Găzduirea îl costă pe proprietar 40 CAD, dar pentru încurajarea revendicărilor în prima zi nu se percepe taxă, în a doua doar 21 CAD.

Activitatea de găzduire și gestionarea procesului de adopție sînt realizare de către organizații precum PetHarbor.

Proprietarii de cîini sînt obligați să se asigure ca patrupdele lor:

  • Au și poartă un număr de licență obținut de la primăria orașului Calgary atunci când acesta are vîrsta mai mare de 3 luni.
  • Nu se deplasează liber. Cu alte cuvinte, cîinii trebuie să fie sub controlul sau pe proprietatea proprietarului lor.
  • Sînt ținuți în lesă în permanent, cu excepția unor indicatoare de atenționare care indica altfel, sau a situației cînd sînt într-o curte privată împrejmuită.
  • Sînt sub control în zonele desemnate pentru ne-uzul lesei. Acest lucru înseamnă că trebuie să răspundă la comenzi prin semne și vocale.
  • Nu mușcă și nu rănesc pe nimeni.
  • Nu aleargă, amenință sau atacă persoane sau alte animale.
  • Nu latră, urlă sau deranjează pe nimeni.
  • Nu provoacă daune.
  • Nu împăștie gunoi.
  • Nu umbla prin curțile școlilor, locuri de joacă, terenuri de sport, terenuri de golf, cimitire, zone de scăldat sau de înot.
  • În timp ce se află pe o zonă de trafic pietonal să se afle legat cu o lesă de nu mai mult de doi metri, să rămînă pe partea dreaptă a zonei de circulație, să nu interfereze și să nu obstrucționeze alți trecători.
  • Nu sînt lăsate nesupravegheate în timp ce sînt legate.

Proprietarii de câini sînt obligați de lege:

  • Să posede mijloace adecvate să adune fecalele cîinelui.
  • Să ridice toate fecalele produse de cîinele lor atît din locurile publice cît și de pe proprietatea lor.
  • Să nu meargă pe bicicletă, skateboard sau patine ținînd un câine în lesă.

Amenzile pentru nerespectarea celor de mai sus sînt cuprinse între 25 și 1500 CAD.

Concluziile sînt – ca și definițiile și regulile de mai sus – simple. Nu trebuie decît să copiem 🙂 La asta ne pricepem destul de bine. Autoritățile canadiene își protejează cetățenii și mediul, ale noastre nu. Organizațiile de protecție a animalelor nu au decît să-și reverse toată dragostea și banii către centrele pentru cîini vagabonzi.

Singurele impedimente de surmontat sînt funcționarii și politicienii imbecili și fricoși precum și gălăgioasa ceată de „iubitori” de animale, a căror dragoste izvorăște dintr-o profundă (și patologică) instabilitate emoțională. 

–––––

Actualizare.

A propos de funcționarii și politicienii de care pomeneam mai sus, vedeti aici reacția primarului Oprescu http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-15509224-primarul-general-sorin-oprescu-face-declaratie-presa-miercuri-incepand-ora-18-00-edilul-fost-negasit-desi-copil-patru-ani-fost-sfasiat-caini.htm

Actualizare 2:

O ființă pe nume Lavinia Mirela Nica, în calitate de voluntar al ONG-ului Caleidoscop, a semnat pe formularul de adopție / revendicare de la Adminsitrația pentru Supravegherea Animalelor, asumîndu-și responsabilitatea pentru cîinele presupus ucigaș. „Teoretic trebuia sa am grija de el, practic nu. Pentru ca nu erau scosi pe nume propriu ci pe numele asociatiei. Daca trebuie sa invinovatim pe cineva, trebuie criticata asociatia pentru ca nu si-a asumat responsabilitatea. Era o situatie de compromis, primaria stia, dar trebuia sa eliberam locurile. Am inteles ca s-a ajuns la moartea unui copil, dar asta a fost. A fost un accident. Eu am constiinta curata si ma ocup in continuare sa salvez animale”. Sursa http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/declaratia-femeii-care-l-a-luat-pe-semnatura-pe-cainele-ucigas-un-accident-am-constiinta-curata.html

9 comentarii la „Cum rezolvă alții problema cîinilor”

  1. Domnule Dumitru lui Nae, va rog sa-mi raspundeti la urmatoarea intrebare: ce intelegi dumneata prin locutiunea adjectivala „iubitor de animale” ?

  2. Tari canadienii astia! Da cred ca mai au ceva pe linga un sistem de legi. Ceva ce noi n-am reusit sa implementam pina acum: un sistem de impunere a legilor. Eh?

    1. Sistemul de impunere a legilor?! Asta e o himeră, după părerea mea. Nu numai la canadieni, ci oriunde altundeva. Problema e simplă: cîtă vreme politicienii votează legi de bun simț, care contribuie la bunul mers al societății, cu care majoritatea cetățenilor este de acord, legile se aplică destul de natural. Sociopații ies la suprafață precum uleiul in apă. Legea e impusă de cetățeni, în ultimă instanță.
      Pe de altă parte, cînd legile sînt inepte, pentru că sînt făcute de indivizi lipsiți de o pregătire formală minimală, de o moralitate îndoienică în cel mai bun caz, dar călăuziți exclusiv de interese personale, de grup sau de partid, acestea ajung să nu mai fie impuse. Asta se întîmplă pentru că cei însărcinați cu aplicarea legii intuiesc că ceva nu e în regulă cu legile în cauză, iar populația caută variante ocolitoare ale legii pentru că și aceasta intuiește că legile sînt aiurea. De fapt asta este este terenul fertil pe care înflorește corupția la noi. Merită subliniat că sentimentul de vinovăție legat de încălcarea legii este pe cale de dispariție, tocmai ca rezultat al unui sistem de legi străin de oameni.
      În plus, din cauza unei credințe tîmpite potrivit căreia cu cît mai multe legi cu atît mai bine (nu-i lipsit de relevanță în contextul ăsta mecanismul de evaluarea a activității unui politician sau a unui partid în funcție de numărul de inițiative legislative), s-a ajuns la situația în care bunul simț care a guvernat relațiile dintre oameni timp de secole să fie aproape în întregime atrofiat.
      Deci despre impunerea căror legi vorbim?

      1. Politicienii pentru care am votat fac legea. Nu ne place legea, schimbam politicienii. Dar atit timp cit exista o lege, daca nu e impusa, degeaba exista. Sint sigur ca in Canada ca si in orice alta tara civilizata daca nu respecti legea, te ustura ori la buzunar ori la fund.

        Scuza cu populatia care cauta variante sa ocoleasca legea merge acolo unde nu exista un mecanism de impunere a legii. Iar chestia cu cei care aplica legea „intuiesc ca legile sint aiurea” e o aberatie. Cei care aplica sau impun legea nu trebuie sa intuiasca nimic, ei trebuie doar sa aplice legea.

  3. Stimate domn Hotu D. Cai, nuanța pe care o evocam eu se referă la atitudinea oamenilor obișnuiți atunci cînd „organul” încearcă să aplice legea unui contravenient oarecare. Oamenii obișnuiți tind să judece negativ organul care nu se lasă înduplecat (nici măcar cu șpagă) și să-i găsească circumstanțe atenuante contravenientului (încearcă și el să trăiască, e om și el, dar de ce tocmai pe el l-ați găsit etc.). În lumea civilizată oamenii nu tolerează nici cele mai minuscule încălcări ale legii, pentru că există conștiința că legile sînt în folosul societății, iar impunerea legii se bucură de susținerea necondiționată a societății.
    Legat de posibila aberație a afirmației mele, ce ați dorit de fapt să spuneți?
    1) Că cei care aplică legea nu intuiesc că legile sînt aiurea?
    2) Că cei care aplică legea intuiesc că legile sînt aiurea, dar fenomenul este restrîns și deci nereprezentativ?
    3) Că cei care aplică legea intuiesc că legile sînt aiurea, dar nu există nici o legătură între sistemul de colectare instituționalizat al șpăgii și aberațiile legislative?
    4) Alte variante neenumarate aici?
    N.B. Ar trebui să nu pierdem din vedere distincția clară dintre „ce este în realitate” și „ce ar trebui să fie” 🙂 Altfel, desigur, putem avea păreri diferite.

    1. Dl D-tru, puteti sa-mi spuneti doar Hotu.

      Nu stiu in ce masura „omul obisnuit” respecta legea intr-o tara civilizata pentru ca asa ii spune lui constiinta, „ca legile sint in folosul societatii”. Cei ce nu inteleg legea si carora li se pare ca legea e facuta impotriva lor, vor cauta mereu sa o ocoleasca. In orice societate. Chestia e ca intr-o societate civilizata, daca n-ai respectat legea, „ti-o iei” – ca sa folosesc un neologism.

      Eu zic ca am fost destul de clar: rolul celui care aplica legea e doar asta: de a aplica legea. Nu intereseaza pe nimeni ce intuieste respectivul. Daca nu a aplicat legea inseamna ca nu si-a facut datoria. Nimic mai simplu.

      Distinctia e si ea clara: „in realitate” e in Romania, „ce ar trebui sa fie” e in Canada.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: