Politică și delicatețuri?*

Duminică, aflîndu-mă în bucătărie, am ascultat oarecum pasiv – dar nu cu totul fără interes, emisiunea lui Mircea Dinescu numită Politică și delicatețuri.

Trebuie să spun că de-a lungul timpului l-am admirat pe Mircea Dinescu: dizident, limbajul colorat, felul cum îi ironiza pe politicieni (îmi plăcea în special când îl lua drept țintă pe Ion Iliescu), nonconformismul etc. În vremea din urmă, se pare că a ajuns la concluzia că îmbătrînește, iar din comédii nu te poți pricopsi. Drept care a început să facă negustorie.

Nu, negustoria nu e o ocupație rușinoasă (cu toate că în ultimii ani comercianții sunt puși la zidul infamiei), ba chiar onorabilă. Onorabilitatea însă, rezidă în primul rînd în felul cum practici această ocupație, iar abia pe urmă în natura ocupației. Pentru că există negustori care țin la reputația lor și există negustori pe care îi interesează în primul rînd cîștigul imediat, chiar dacă pentru asta trebuie să mintă sau să înșele.

Opinia mea este că Mircea Dinescu a abandonat principiile și onorabilitatea pentru mercantilism, și asta e o dezamăgire.

În emisiunea despre care începusem să povestesc (care poate fi urmărită online aici) a fost invitat Ludovic Orban. Au povestit ei despre istorie, au spus tot felul de snoave, pe urmă s-au apucat de gătit. Pardon, doar Mircea s-a apucat de gătit, Ludovic s-a apucat de privit și dat cu părerea, fiecare după posibilități (e drept că Mircea a avut două ajutoare).

Interesante preparatele pe care le-a pregătit Mircea, pe câteva punîndu-le și eu în lista cu rețete de încercat.

Evident că a venit și momentul degustărilor. Cam pe la minutul 35:00. Atunci încep și ororile:

1. ”… trebuie să ai legume nu de la… de la supermarketuri…”; ”Nu, alea sunt niște nenorociri, sunt injectate cu hormoni…”;
2. ”Aicea, poate că acuma dac-ați venit la putere, să dați o lege d-asta, să… Cum e posibil ca oul ăsta de țară, care este absolut natural, și are o culoare frumoasă și un gust fr… așa, e mai ieftin de trei ori decât oul ăsta de… de… facut… cu.. cu… găini d-astea stresate, înțelegi, ăla-i 10 Lei și-un ou de țară acuma costă 3 Lei, 4 Lei, știi?”
3. ”Una din cele mai mari mafíi sunt astea care-ți aduc legume și fructe, legume și fructe pe care nu plătesc taxe, nu plătesc aia, nu plătesc aia (… indescifrabil, cu gura plină…);

Mi-am dat seama că Mircea Dinescu e perfect pentru rolul Moș Teacă al lui A. Bacalbașa, dar fără să știe asta. Mai mult decît atît:

• nici Mircea Dinescu și nici Ludovic Orban nu știu pe ce lume trăiesc – oul la supermarket (încă 🙂 ) n-a ajuns la 10 Lei;
• roșiile cherry pe care le mestecau cu spor nu erau din grădină de la țața Floarea, ci din cele injectate, de la supermarket, respectiv de la mafioții evazioniști!
• minunatele vinete, aveau aceleași ”origini sănătoase” ca și roșiile cherry (pe 21 Mai încă nu ieșiseră alea românești, de grădină);
  
• prețul oficial (adică ăla cu taxe, impozite, aia, aia + bon fiscal) al ingredientelor preparatelor executate de Mircea Dinescu descurajează majoritatea pensionarilor sau profesorilor din România, emisiunea gastronomică devenind o bătaie de joc la adresa acestora.
• totuși, Mircea Dinescu nu uită să le ia apărarea, omițînd să spună că din cauza politicienilor pe care-i susține aceștia sunt umiliți și muritori de foame.
• liberalul Orban nu zice nimic de sugestia lui Mircea Dinescu privind controlul prețurilor. Libera inițiativă și rolul pieței se rezumă în accepțiunea liberalissimă a lui Ludovic Orban la ”taxe, pe aia, aia…”;
• sunt curios cum Ludovic Orban reușește să se descurce, totuși, cu hormonii!
  

Elementul gastronomic al acestei emisiuni – singurul cu un dram de valoare, a fost deci sacrificat de dragul politicii. Rămâne o necunoscută, termenul ”delicatețuri” din numele emisiunii, pluralul mai puțin obișnuit al unui cuvînt care nu prea are de-a face cu gastronomia, ci mai curând tot cu politica.

Altfel, delicatesele lui Mircea nu sunt menite decît să hrănească un ego neîmplinit.